Despre Q Club, noul centru al distracției din Craiova, am scris câteva rânduri duminică. Printre elogiile sincere s-a strecurat și o nemulțumire (legată de fumul de țigară din club) la care cei de la Q mi-au răspuns în aproximativ 5 minute de când am publicat articolul.
Că e magazin din mall sau butic de pe stradă, de modă sau alimentar, de brand sau de amestec, mare sau mic, cum intri în el, cum te ia în primire cineva (de obicei o doamnă/domnișoară) cu celebra replică: "Ce doriți?" Chestia asta e greșită la atât de multe niveluri că n-am timp să le enumăr pe toate.
Pentru început, exprimarea e respingătoare în sinea ei, căci e nedelicată. Însoțită aproape mereu (nu generaliza!, nu generaliza!, nu generaliza!) de o grimasă/strâmbătură acră și scoasă pe un ton semi-sictirit, întrebarea nu face altceva decât să sperie sau să demoralizeze cumpărătorul. Îți vine să faci cale întoarsă fără să mai dorești nimic. Altfel s-ar pune problema dacă te-ar întreba "Cu ce pot să vă ajut?" sau, chiar mai bine, "Cu ce pot să vă fiu de folos?"
Apoi, până la urmă, nu mai contează ce și cum te întreabă, ci când. De cele mai multe ori, nici nu apuci să îți dai seama dacă ești în magazinul care trebuie, nu te dezmeticești să găsești ciocolata pe raft sau poate nici nu ești interesat să cumperi, ci doar să iei pulsul pieței, și întrebarea tună fulgerător (muhaha, "tună fulgerător", bună asta :P). Ești pus în situația de a da și tu un răspuns la fel de nepotrivit ca întrebarea ce ți se pune: "Dacă doresc ceva / văd ceva care îmi place, vă anunț!"
Și cam așa decurg lucrurile de obicei. Asta în caz că n-ați avut norocul să fiți deja într-un magazin, să intre un client, iar vânzătoarea să se repeadă pe el:
- Ce doriți?
Domnul să se întoarcă spre ea, să își scoată tacticos ochelarii și să îi răspundă hotărât:
- O viață mai bună!
*Povestea este inspirată din fapte reale. Mulțumesc, domnu' Jan, pentru material! :D
Fiecare dintre noi am visat ca, la un anumit moment al vieții noastre, să fim bogați. Nu să avem x mii de euro în cont, nici y zeci de mii de euro, ci o sumă fantastică, nelimitată, infinită, care să ne permită să facem orice ne trece prin cap, să aruncăm cu banii, să-i investim în prostii și să nu ne pese de pierderi, știind că sunt regenerabili. Și ne-am gândit și mai departe, anume la ce vom face cu banii ăștia. Ne-am gândit ce vom cumpăra de ei, ce vom mânca de ei, ce haine ne vom cumpăra, pe unde vom călători, cu cine îi vom împărți, cui și ce cadouri vom face, cum ne vor influența / schimba din punct de vedere moral șamd. Pentru distracția noastră, ar fi fain să cunoaștem o astfel de persoană înainte și după ce ar primi o asemenea sumă, dar șansele sunt minime, așa încât ne consolăm întrebându-i pe alții ce ar face într-o situație similară.
Video-ul de mai jos a fost filmat de niște prieteni de-ai mei ca să se participe cu el la un concurs. În el, opresc diverse persoane pe stradă și le întreabă ce ar face cu 100.000 de euro. Ca să ne demonstreze că toți visăm să ajungem acolo, că unii dintre noi sunt conduși de stereotipuri, dar și că unii sunt hazlii de la mama natură sau că iubirea este mai presus de bani...cel puțin în teorie! Pe mine m-a impresionat primul intervievat. Vouă care răspuns v-a plăcut cel mai mult? :)
