O viata mai buna

          Că e magazin din mall sau butic de pe stradă, de modă sau alimentar, de brand sau de amestec, mare sau mic, cum intri în el, cum te ia în primire cineva (de obicei o doamnă/domnișoară) cu celebra replică: "Ce doriți?" Chestia asta e greșită la atât de multe niveluri că n-am timp să le enumăr pe toate.

          Pentru început, exprimarea e respingătoare în sinea ei, căci e nedelicată. Însoțită aproape mereu (nu generaliza!, nu generaliza!, nu generaliza!) de o grimasă/strâmbătură acră și scoasă pe un ton semi-sictirit, întrebarea nu face altceva decât să sperie sau să demoralizeze cumpărătorul. Îți vine să faci cale întoarsă fără să mai dorești nimic. Altfel s-ar pune problema dacă te-ar întreba "Cu ce pot să vă ajut?" sau, chiar mai bine, "Cu ce pot să vă fiu de folos?"

          Apoi, până la urmă, nu mai contează ce și cum te întreabă, ci când. De cele mai multe ori, nici nu apuci să îți dai seama dacă ești în magazinul care trebuie, nu te dezmeticești să găsești ciocolata pe raft sau poate nici nu ești interesat să cumperi, ci doar să iei pulsul pieței, și întrebarea tună fulgerător (muhaha, "tună fulgerător", bună asta :P). Ești pus în situația de a da și tu un răspuns la fel de nepotrivit ca întrebarea ce ți se pune: "Dacă doresc ceva / văd ceva care îmi place, vă anunț!"

          Și cam așa decurg lucrurile de obicei. Asta în caz că n-ați avut norocul să fiți deja într-un magazin, să intre un client, iar vânzătoarea să se repeadă pe el:

- Ce doriți?

          Domnul să se întoarcă spre ea, să își scoată tacticos ochelarii și să îi răspundă hotărât:

- O viață mai bună!

*Povestea este inspirată din fapte reale. Mulțumesc, domnu' Jan, pentru material! :D

Locul sfinteste pretul

          Știm cu to(n)ții că prețul anumitor lucruri depinde de locul de unde le cumperi. De la ce tarabă, de la ce magazin, uneori din ce oraș sau chiar din ce țară. Din acest motiv, noi, femeile, îi blamăm pe bărbații care au nevoie de un lucru, intră în primul magazin care le iese în cale, cumpără obiectul, oricât ar costa acesta, și își văd liniștiți de existența cotidiană. Nu așa se face! Tocmai ați pierdut câțiva bani sau chiar lei care, pe termen lung, se adună.

          Cine mă cunoaște știe că am fobie de târg și de magazinele second-hand. Nu trebuie să scazi din calitatea produsului ca să te aștepți la o scădere de preț. E suficient să știi când și mai ales unde să îl cauți. Să nu vă imaginați acum că, dacă vreau să mănânc un covrig, dau ocol la toate simigeriile din cartier - nici chiar așa! Doar că, deși ușor comunistă, mereu mi-a plăcut povestea banului muncit, în care copilul bagă mâna în foc după banul câștigat prin muncă. Țin la / de banii mei și nu e o rușine să îi drămuiesc cât mai bine.

          Săptămâna trecută, deci, eram prin Mercur, centrul comercial din buricul Craiovei, în căutarea unei rochii. Asta după ce epuizasem Sucpi-ul și Bănia, două târguri comerciale mai de duzină, și un braț de magazine de cartier. Știam că prețurile aici vor fi puțin mai mari decât cele ale acelorași produse, dacă le-aș fi găsit în altă parte, dar mizam pe ideea că voi găsi alt gen de produse. Zis și făcut, am căutat ce am căutat și mi-am găsit o rochiță frumoasă. Nu mai văzusem modelul în alte magazine, firma e oarecum cunoscută, prețul nu a fost exagerat, deci am luat-o cu inima împăcată. Și dacă tot eram pe acolo, zic ia să-mi iau și niscaiva accesorii trebuincioase. Ca s-o spun pe-a dreaptă, aveam trebuință de un freebra, un sutien invizibil, din silicon, doar cupele, fără bretele, care se lipește cu un adeziv de piele și stă acolo nemișcat oricât m-aș zbânțui eu (exact ca cel din poză). Și uite că găsesc pe la etajul 2 un magazin în care aveau expuse asemenea sutiene, cer să mă uit la ele, le pipăi, citesc instrucțiunile, mă sfătuiesc cu vânzătoarea ce mărime ar echivala cupei mele. Apoi întreb cât costă o drăcie de-asta. 29 de lei. Hm, nici nu mi se pare atât de mult, de fapt. Am sutiene care au costat mai mult, iar ăsta e ... special! Dar am plecat, mulțumindu-i vânzătoarei pentru amabilitate, condusă fiind de sentimentul că am mai văzut odată, undeva în apropiere, asemenea obiect. 

          Am ieșit din Mercur, am coborât 5 pași pe Unirii și am intrat la Ziko (sau Zikko, nu știu exact), cred că magazinul din locul lui Kenvelo. Magazinaș de ieftinități, cu de toate, un fel de la chinezi. Găsesc un teanc de cutii cu sutiene invizibile exact la fel ca cel văzut în Mercur, același ambalaj, tot. 14 lei. Cumpăr, având pe chip satisfacția cuiva nu care tocmai a cheltuit 14 lei, ci care tocmai a economisit 15...

Sa cumparam de la bulgari

Va povesteam in articolul asta ca vineri am trecut cu Monica si Cris la bulgari in scopuri turistico-recreative. Stiam din povesti ca, in mod traditional, romanii trec granita pentru a-si umple boccelutele cu diverse ieftinitati pe care vin sa le vanda la noi la suprapret. Treaba lor, pana la urma, dar devine putin deranjant atunci cand toti cei care aud ca vrei sa treci la bulgari te intreaba ce vrei sa cumperi si te catalogheaza, direct sau indirect, drept bisnitar.
Ajungand noi in Calafat, am stabilit ca vom lasa masina in curtea unei cunostinte de-ale mele, pentru a fi mai in siguranta decat pe strada. Prima intrebare cand ne-a vazut a fost: Dar ce vreti voi sa cumparati de acolo? "A fost ziua lui Cris, asta e cadoul nostru de ziua ei si mergem la Vidin in scopuri turistice".
In port, in vama, nenea care ne-a verificat buletinele ne-a intampinat cu aceeasi replica. "Nu, multumim, noi mergem la Vidin in scopuri turistice". Pe bac, tiristii se ofereau sa ne duca pana in Vidin (unde, bineinteles, urma sa facem shopping) si sa ne si aduca inapoi la bac, sa nu ne fie greu sa caram giganticele bagaje. "Stiti, mergem la Vidin in scopuri turistice". Taximetristul care ne-a dus din vama pana in Vidin ne-a explicat exact cum sa ajungem in Piata Verde, fiind convins ca acela era locul in care trebuia sa ne facem cumparaturile. "Nu, noi turiste!" La intoarcere, vamesul bulgar care ne-a verificat buletinele a luat o fata nedumerita (pe sub care a zambit smechereste in coltul mustatei) si a zis intr-o romana poluata: "Cumparaturile?" "Turiste".
Cine are simtul observatiei mai bine dezvoltat poate vedea ca raspunsul nostru s-a scurtat progresiv, pe masura ce incepeam sa ne saturam de vesnica intrebare. Am fost, probabil, niste insensibile ca nu am cumparat si noi nimic valoros, ca sa le mai crestem si lor economia, asa ca va promit ca data viitoare cand merg la bulgari imi sparg pusculita. Cine se baga? :D