Cine spune ca se plictiseste in Craiova minte

Am auzit de multe ori lume - și în special craioveni de-ai noștri - plângându-se: "Mă plictisesc în orașul ăsta!", "N-am ce face aici!", "Nu se întâmplă niciodată nimic în Craiova!". Oameni mai deștepți ca mine au spus că numai proștii se plictisesc, iar ultimele zile mi-au demonstrat că numai cei care nu ies din casă nu văd câte lucruri se întâmplă în orașul nostru. Câte ceva pentru fiecare, ca să fie toată lumea mulțumită:

De miercuri, 26 februarie, până duminică, 2 martie, la Teatrul Național "Marin Sorescu" se desfășoară cea de-a XIII-a ediție a Târgului de Carte Gaudeamus, organizat de Radio România. Pe lângă vizitarea standurilor de cărți, puteți participa la lansări de carte, expoziții, dezbateri, concursuri de lectură, momente poetice, mese rotunde etc, iar doritorii pot dona o carte în cadrul proiectului "Cărțile se întorc acasă" al Rotary, Rotaract Club Craiova și Radio România.

Lansarea cărții Culele din Oltenia și evoluția lor până în 2010

Zilele Craiovei 2013

Dacă, de obicei, cu ocazia unor astfel de sărbători locale, scriu un articol în care prezint programul și spicuiesc câteva activități la care mi-ar plăcea să particip, la această primă ediție de vară a Zilelor Craiovei (27 mai - 2 iunie) am omis să o fac. Poate din cauza faptului că a fost o aglomerație de evenimente și nu am știut ce să aleg mai întâi, poate din cauza faptului că prea puține au fost pe placul meu, poate pentru că am uitat pur și simplu...

În primele trei zile ale sărbătorii orașului nu am ajuns deloc prin centru, să iau parte sau să fiu martoră la activitățile propuse de municipalitate. Nici măcar atunci când s-a adus paranghelia la mine în cartier n-am fost, tocmai atunci plecând spre centru. Ieri, însă, am dat în jurul prânzului o tură în zona centrală, din care n-am înțeles mare lucru. 

O zi a copiilor...mai speciala

          Pentru că astăzi, în jurul prânzului, a trebuit să fac câteva comisioane, m-am preumblat prin centrul Craiovei, pesemne la ora la care toată puradimea urbei a ieșit la sărbătorit Ziua Copilului. 

          Fiindcă Piața Mihai Viteazul era înțesată de florile de la ExpoFlora, mămicile dăduseră atacul la băncuțele din părculețul din spatele statuii și la cele de pe lângă Mercur, iar copilașii invadaseră toate aleile, mâzgâlindu-le de zor cu tradiționala cretă colorată. Trecând pe lângă o fetiță și un băiețel în culmea efuziunii artistice, am încetinit pasul sperând că desenele lor mă vor purta pe vremea copilăriei mele, când veneam și noi în piață și desenam naiv o casă, un soare, o floare și pe membrii familiei. Cei doi desenaseră doar câte un cerc. În al fetiței scria RIANA, în al băiețelului SHADY. Mămicile de pe băncuță, strâmt îmbrăcate, spărgeau semințe și scuipau cojile pe jos. Am trecut mai departe, întrebându-mă dacă cele două cuvinte scrise pe asfalt aveau vreo legătura cu preferințele muzicale ale părinților.

          Ajungând pe esplanada din fața Teatrului, hoarde de copii dansau pe ritmurile lui Michel Telo. Nossa, nossa, animatorii îi îndemnau de la microfon să danseze, să se miște, să se zbenguie. Se termină piesa asta, începe Zaleilaleilaleilalei. Nebunie, gălăgie! Animatorul cheamă în față doi copilași costumați în fluturași, laudă felul în care dansează (mereu mi s-au părut amuzanți copiii mici care cred că dansează) și îi pune pe ceilalți să facă la fel. Trec chiar pe lângă ei, încărcându-mă parcă din energia lor, zâmbind la costumele vii și la mișcările lor browniene. Animatorul anunță că va lua o scurtă pauză și că va reveni curând, dar că, între timp, copiii trebuie să continue să danseze. "Da?" "Daaaaa", strigă-n cor vreo 50-60 de copiii. Piesa celor de la Mandinga e pe final; a început altceva. Ce e, că mi se pare cunoscută? "E sofisticată, mă!" Pe mine să mă scuzați, dar cum mergeam așa agale și pătrunsă de spiritul copilăriei, așa m-a bufnit un bwahahaha la auzul piesei că, dacă aș fi avut un bol de cereale...

Cereal guy

          La mulți ani copilului din tine pe care-l ții ascuns și nu-l lași să iasă la joacă! :)