Muzica in desene

          Dacă acum ceva vreme erau la modă emoticoncertele, uite că acum se transpune muzica și în desene. Și nu arată rău deloc opera lui Pablo Stanley, unde mai pui și că melodia aleasă este aceasta. :)

Sursa.

O zi a copiilor...mai speciala

          Pentru că astăzi, în jurul prânzului, a trebuit să fac câteva comisioane, m-am preumblat prin centrul Craiovei, pesemne la ora la care toată puradimea urbei a ieșit la sărbătorit Ziua Copilului. 

          Fiindcă Piața Mihai Viteazul era înțesată de florile de la ExpoFlora, mămicile dăduseră atacul la băncuțele din părculețul din spatele statuii și la cele de pe lângă Mercur, iar copilașii invadaseră toate aleile, mâzgâlindu-le de zor cu tradiționala cretă colorată. Trecând pe lângă o fetiță și un băiețel în culmea efuziunii artistice, am încetinit pasul sperând că desenele lor mă vor purta pe vremea copilăriei mele, când veneam și noi în piață și desenam naiv o casă, un soare, o floare și pe membrii familiei. Cei doi desenaseră doar câte un cerc. În al fetiței scria RIANA, în al băiețelului SHADY. Mămicile de pe băncuță, strâmt îmbrăcate, spărgeau semințe și scuipau cojile pe jos. Am trecut mai departe, întrebându-mă dacă cele două cuvinte scrise pe asfalt aveau vreo legătura cu preferințele muzicale ale părinților.

          Ajungând pe esplanada din fața Teatrului, hoarde de copii dansau pe ritmurile lui Michel Telo. Nossa, nossa, animatorii îi îndemnau de la microfon să danseze, să se miște, să se zbenguie. Se termină piesa asta, începe Zaleilaleilaleilalei. Nebunie, gălăgie! Animatorul cheamă în față doi copilași costumați în fluturași, laudă felul în care dansează (mereu mi s-au părut amuzanți copiii mici care cred că dansează) și îi pune pe ceilalți să facă la fel. Trec chiar pe lângă ei, încărcându-mă parcă din energia lor, zâmbind la costumele vii și la mișcările lor browniene. Animatorul anunță că va lua o scurtă pauză și că va reveni curând, dar că, între timp, copiii trebuie să continue să danseze. "Da?" "Daaaaa", strigă-n cor vreo 50-60 de copiii. Piesa celor de la Mandinga e pe final; a început altceva. Ce e, că mi se pare cunoscută? "E sofisticată, mă!" Pe mine să mă scuzați, dar cum mergeam așa agale și pătrunsă de spiritul copilăriei, așa m-a bufnit un bwahahaha la auzul piesei că, dacă aș fi avut un bol de cereale...

Cereal guy

          La mulți ani copilului din tine pe care-l ții ascuns și nu-l lași să iasă la joacă! :)

Moartea lui Fulger

          Bine, haide că recunosc că m-am folosit în modul cel mai mârșav posibil de titlul poeziei lui Coșbuc, dar am scuza că s-a potrivit ca mănușa pe ce vreau eu să vă zic aici. 

Moartea lui Fulger

          Astăzi vreau să discutăm puțin despre proiectul educațional "Igiena acasă și la școală" (știți voi, acela cu zero microbi), ajuns în etapa de votare. Ce votăm? E simplu: desenele unor copilași de grădiniță sau școală primară care au creat adevărate povești pe tema igienei. Și ca să se vadă că-s trup și suflet alături de oltenii mei, vă voi propune două lucrări pe care vă voi invita să le votați pentru că îmi plac mie cel mai mult. Aveți, însă, mână liberă să vă alegeți alte lucrări pe care să le votați și susțineți, dacă vă ating mai mult la coarda sensibilă. 

          Voturile mele merg către...ta-daaam.... Murdărici și Microbul: Grădinița cu program prelungit nr. 37 Dumbrava Minunata, Craiova, Dolj, și Hygeia - Zeița Sănătății Corpului și a Minții: Școala cu clasele I-VIII nr. 18, Craiova, Dolj.

          Și ca să nu se simtă copilașii singuri pe lume în încercarea lor de a avea o lume cu cât mai puțini microbi, pun aici opera mea de artă reprezentând modul în care îmi imaginez eu moartea unui microb (de aici fulgerul :P). Și ca să ne mai distrăm puțin, vă propun spre lectură o chestie foarte drăguță (din care m-am și inspirat în masterpiesa mea, pe numele ei More Beasts for Worst Children. :)