Sarbul Goran

Goran e un nume destul de comun în spațiul fost iugoslav. Bregovic, Visnjic, Ivanisevic și mulți iluștri anonimi. Am cunoscut și eu un Goran prin 2011, tavernagiu, bărbat bine făcut, înalt, cu vorbele la el, învățat să convingă oamenii să i se așeze la masă, să-i distreze și să-i facă să revină. Aia era meseria, asta făcea omul. Circumstanțele au făcut ca luna trecută să mă întâlnesc din nou cu Goran, printr-o întâmplare care mă face să exclam - a câta dată, oare? - că lumea e foarte mică. Dar să o luăm cu începutul...

Coincidente cinematografice

De Crăciun-Revelion, afundându-mă în atmosfera aia de sărbători care ne face să stăm cu familia și să ne uităm cu toții la televizor, am văzut și revăzut mai multe filme. Din ce-mi amintesc acum, am văzut King Kong, câteva Spiderman și seria Home Alone. Cum s-a făcut, cum nu s-a făcut, că acțiunea din toate aceste filme avea loc la New York. Cum deschideam televizorul și ne puneam la un film, pac apărea Empire State Building în prim-plan, ceea ce repede a ajuns motiv de glume: - Hai să dăm drumul la televizor, să vedem ce mai e pe la New York. 

Stând strâmb și judecând drept, e oarecum logic să se întâmple asta, deoarece New York-ul e inima Statelor Unite, fiind cel mai mare oraș american ca număr de locuitori și un simbol al țării cu numeroase clădiri reprezentative, un stil de viață aparte, o viață cultural-socială deosebită etc. Și asta se vede și în cinematografie, aici turnându-se, pe lângă peliculele menționate mai sus, și filme-legendă mai vechi sau mai noi, precum Breakfast at Tiffany's, The Godfather, Taxi Driver, Wall Street, Goodfellas, Kramer vs Kramer, When Harry Met Sally, Black Swan sau Requiem for a Dream, și lista poate continua cu cel puțin 10-15 filme arhi-cunoscute (pe care poate nu le-am văzut cu toții, dar de care măcar am auzit). Dar...

Coincidenta internautica

Certificat de naștere Twitter-istică

Nu mai știu exact din ce motiv, dar într-o zi de 11 decembrie 2008, adică exact acum 4 ani (sau 48 de luni, 1.460 de zile sau 35.041 de ore), îmi făceam contul de Twitter, aparent sub aripa protectoare a unui anume John Smith. Statistic vorbind, asta a însemnat peste 10.000 de ciripituri (de fapt, au fost mult mai multe, dar un bug al rețelei mi-a dat contorul peste cap), câteva sute de oameni urmăriți și aproape o mie de urmăritori. Au fost 4 ani în care, prin intermediului Twitter-ului, am aflat multe informații și de n ori mai multe păreri cu privire la diverse subiecte, am citit cele mai tari glume, am comentat în direct și în reluare varii evenimente și am cunoscut foarte mulți oameni (unii speciali, alții cu nevoi speciale, după caz).