Se afișează postările cu eticheta donatie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta donatie. Afișați toate postările

09 octombrie 2013

O stiti pe Odette? Nici eu!

Am văzut site-ul circulând ieri pe Facebook. M-a atras numele. M-au făcut curioasă cuvintele pe care cineva care îi vrea binele - și prin bine înțeleg sănătatea - a ales să le pună pe prima pagină. Sunt puține și puternice; prin ele ajungi, parcă, să o cunoști și să o placi.
"Odette are 29 de ani, iubeste baletul, oamenii exceptionali, creioanele, elementele individuale ce ne definesc, lucrurile bine facute, prietenii, poezia, muzica, sa zambeasca, sa ajute, sa spere, sa viseze."


15 decembrie 2012

Motive sa credem

Puțin naivă, cred că sunt și o persoană foarte optimistă. Cred din start în bunătatea și în nobilele intenții ale tuturor - până la proba contrarie -, poate și din cauza faptului că am fost crescută în spiritul "faptei bune" și al "cuvântului de onoare". Pe mine mă umple de energie orice gest - al meu și al altora -, cât de mic, de altruism, de la bănuțul pus în cutiuța unui cerșetor (să nu intrăm, totuși, în polemici!) sau cântăreț ambulant și până la implicarea în campanii umanitare de proporții mai mari. Cred aproape necondiționat în oamenii din jurul meu, iar satisfacția pe care o simt atunci când văd că încrederea cu care i-am creditat a dat roade e ceva ce nu poate fi ușor cuantificat. Ei (adică voi) îmi dau motive să cred într-o lume mai bună. Iar astăzi, la îndemnul celor de la Coca-Cola și Blogal Initiative, care ne provoacă să scriem despre un om care ne inspiră prin puterea exemplului, vă invit să citiți despre o persoană pe care o respect și îndrăgesc foarte mult și care îmi dă de fiecare dată motive să o privesc cu și mai multă considerație.


12 decembrie 2012

Iata vin colindatori...la automatul Coca-Cola

Stăteam săptămâna trecută (înainte să înceapă să ningă) de vorbă cu niște prieteni care spuneau că ei nu simt spiritul sărbătorilor dacă nu participă la obiceiuri de Crăciun sau dacă nu văd la televizor reclamele de Crăciun de la Coca-Cola. Știți voi, reclama cu camionul, reclama cu urșii polari și celebrul refren "Sărbătorile vin, sărbătorile vin, sărbătorile vin, sărbătorile vin, / Oferind iarna e ca-n povești, / E minunat, e timpul să dăruiești. / Sărbători fericite Coca-Cola îți urează!" Această strofă apare ca un simbol modern al Crăciunului, dar uite că anul acesta Coca-Cola încearcă să își și să ne întoarcă privirea și către tradiționalele colinde românești printr-o excelentă invenție.

Ați auzit până acum despre un automat de colinde? Dacă nu, să nu încercați să ghiciți ce ar putea fi, căci cu siguranță nu este un aparat care îți cântă, ci mai degrabă...invers!


10 decembrie 2012

Cutia de pantofi

Oița mea creață
Ca în fiecare an, înainte de Crăciun sau Paște, bănuții strânși în oița mea creață încep să se agite. Se tem, probabil, că-i voi pune iarăși, a nu-mai-știu-câta-oară, într-o urnă umanitară. Însă anul acesta cred că voi face cu ei ceva mult mai interesant. Îi voi transforma în produse și obiecte pe care le voi depozita, apoi, într-o  cutie de pantofi. Iar aceasta nu va fi una oarecare, ci una specială... Prin proiectul ShoeBox 2012, cutia mea de pantofi va aduce zâmbete pe chipul unui copil provenind dintr-o familie săracă sau dezorganizată. Să vă explic cum...
Ingrediente inițiale
Cutia magică

Întâi și întâi, am amestecat cu grijă una bucată cutie pantofi, un sul de hârtie de împachetat, o foarfecă și scotch. După ce am adăugat niscaiva ingrediente magice (anume îndemânare și experiență la împachetat cadouri), a rezultat frumoasa cutiuță din imagine, care, după cum preconizez eu (dar mai ales după culoarea deosebită și după lucrătura minuțioasă a decorațiunii), e destinată să ajungă la o domnișoara. Căci după ce o voi umple cu diverse obiecte trebuincioase, o voi trimite ca din partea lui Moș Crăciun, alături de cele mai bune gânduri ale mele, către un copil care are nevoie de puțină speranță în viața lui.

Dacă vreți să trimiteți și voi cutia voastră de pantofi, puteți afla mai multe detalii de aici. Colete se strâng în mai multe orașe din țară, inclusiv în Craiova, unde persoane de contact sunt Rareș Cojocaru (0753 777 081) și Radu Ionescu (0726 179 780). Aștept să văd cât mai multe cutii craiovene. Ce ziceți? :)


25 decembrie 2011

Unde ajung banii din urnele umanitare

          Pentru că-mi place să despic firu-n paișpe, o să încep articolul acesta (pe care îl încep de Ajun și îl termin de Crăciun) cu un mic ocol. Întreba Alex azi pe Twitter de ce facem lucruri bune și apoi ne lăudam cu ele, și dacă nu putem să le facem și atât. Sunt oameni și oameni. Unii care fac fapte bune și care se bucură în sinea lor, fiindu-le suficientă satisfacția interioară. Alții care le fac de ochii lumii și care se folosesc de un gest pentru a-și "face reclamă" etc. Și apoi mai sunt și oamenii simpli care fac o faptă bună care îi entuziasmează în asemenea măsură încât împărtășesc cu toată lumea, tocmai pentru a le oferi și altora șansa ca, repetând gestul, să simtă la fel. Ca să dea un exemplu bun de urmat. 
          Vă mai povesteam eu aici că nu-s eu omul care să-și arvunească de pe acuma locul pe lumea ailaltă, dar mi-e (tare) drag ca, în câteva momente cheie ale anului (în mare de Paște și Crăciun), să împart puțin din puținul meu. Bun, faptele de omenie nu se fac cu program, de acord. Dar să duc un cadou unor copii orfani pe 19 iulie (exact, o dată aiurea-n tramvai) e o donație; dacă îl duc în decembrie, înseamnă că a venit Moș Crăciun. Și ca să închei apoteotic (paragraful, că la subiectul articolului încă nu am ajuns), voiam să le mulțumesc lui Bogdan și doamnei Geta, colegii mei de la proiectul ACCESS, pentru că au avut inițiativa și pentru că s-au ocupat să strângă câțiva bănuți pentru a cumpăra alimente unei familii nevoiașe din mediul rural.
          Revenind acum la oile mele, anume la urne... Tot în articolul de pe blog la care am dat link mai sus vă povesteam că de Paște și Crăciun depun tot măruntul din pușculiță într-o urnă umanitară (eu am depus, inclusiv azi, la KFC, pentru World Vision). Tot azi mi-a scris cineva că știe de la o cunoștință că banii strânși în urnele astea - și îmi exemplifica pe McDonalds - sunt băgați în casă și folosiți ca să dea rest. Și că într-adevăr Mc-ul face donații către centrele și fundațiile pentru care au pus urnele, dar că nu sunt efectiv banii ăia din urne. Sfatul era, deci, să nu depun bănuții acolo, ci să îi reorientez către altceva. Recunosc că am fost un pic în dubiu, neștiind ce să fac. Aveam 22,55 lei în monede. Sumă prea mică să o duc la vreo casă de copii sau ceva asemănător sau să cumpăr produse. Cerșetorii din Craiova fac parte dintr-o rețea care învârte mai mulți bani decât fac eu într-un an, deci varianta se auto-excludea. Și apoi m-am gândit...că aș fi fost copil dacă mi-aș fi imaginat vreodată că cei de la KFC le dau celor de la World Vision fix urna aia în care am pus eu banii, așa plină de pocneți cum e ea. Idem să cred că ar sta cineva să numere bănuții ăia ca să facă un total și cei de la restaurant să dea fundației suma rezultantă. Nu știu sume, dar tind să cred că cele donate de cei de la KFC sunt, oricum, mai mari, probabil neinfluențate cu nimic de urna umanitară. Dar în avantajul copiilor, ceea ce contează. 
          Așa că mi-am azvârlit bocceluța pe spinare și azi am fost la KFC, ca să contribui probabil cu nimic altceva decât liniștea mea sufletească la mai binele unor copii care nu au nici un sfert din binele în care am crescut eu (pentru care le mulțumesc părinților mei). Când m-am apropiat de tejghea, o doamnă a venit să îmi ia comanda, dar i-am explicat că nu o deranjez cu nimic, pentru că am venit doar să pun niște bănuți în urnă. Mă așteptam să plece, să-și vadă de ale ei. S-a apropiat și s-a apucat să îmi spună că în curând se pregătesc să lanseze o nouă campanie umanitară împreună cu cei de la World Vision. I-am promis că ne revedem și atunci. Mi-a mulțumit sincer (așa mi s-a părut mie) din adâncul ochilor albaștri, și mi-a fost suficient...


19 septembrie 2010

Deci da, se poate

Acum vreo 2 saptamani scriam acest articol pe blog despre cazul lui Secol (Victor), coleg de-al meu din AIESEC Craiova, ce avea nevoie de aprox. 3000 de euro pentru o operatie la ochi. Lucrurile au inceput sa ia amploare - cazul lui a aparut pe un numar de bloguri (cu preponderenta locale), pe forumuri, Facebook si Twitter.
Vineri am vazut aici ca s-a pornit o licitatie pentru Victor. In schimbul unor sume de bani ce urmau a fi directionate catre contul lui, cativa twitteristi isi donau tweeturile aniversare (cu numerele 4.000, 10.000, 14.000 si chiar 23.000). Mi s-a parut o idee interesanta, utila si atractiva, mai ales pentru companiile care ar vrea sa isi faca intrarea cu dreptul in social media sau sa isi imbunatateasca activitatea pe partea de online. Am promovat si pe Twitter si am dat si un mail pe grupul de yahoo al Alumnilor (fosti membri) AIESEC Craiova, iar astazi... Astazi am primit un mail de la Cosmin (zis si Banchy/Bancheta), alumnus AIESEC, un om pur si simplu minunat, cu o familie superba, stabilit in Belgia de o perioada, care ma anunta ca a trimis deja o suma (importanta!) in contul lui Victor!
Primul lucru pe care l-am facut dupa ce i-am scris un mail de multumire lui Cosmin a fost sa il sun pe Victor. L-am intrebat daca sta jos, apoi i-am dat vestea. Mi-a spus ca a inceput sa tremure; si eu si Oana tremuram, si ne curgeau lacrimile pe obraji, in timp ce zambeam cu gura pana la urechi.
Al doilea lucru a fost sa ii trimit mail Licuriciului. Daca nu era initiativa lui, poate n-as fi dat niciodata mailul ala care a adus vestea cea buna. Mi-a raspuns la mail cu un entuziasm debordant! Mi-a spus ca nu conteaza daca Banchy a facut gestul respectiv fara sa astepte ceva inapoi si ca ei, twitteristii, asteapta sa afle ce sa promoveze in tweeturile aniversare respective. Brusc, fara sa stiu cum, m-am trezit canal de comunicare intre niste oameni incredibili! 
Si nu ma pot opri din zambit, desi stiu ca trebuie sa o fac. Mai avem mai putin de o saptamana si inca pe atatia bani de strans. Dar nu stiu de ce, viitorul pare brusc mai luminos :-)
Licuriciule, ai legatura!


06 septembrie 2010

Oameni pentru un Secol

Sa facem un lucru bun o data in viata nu ne face oameni mai buni. Sa facem un lucru bun ocazional nu ne garanteaza un loc in Rai (pentru cei care ne dorim unul, vreau sa zic!). Nu intindem o mana de ajutor cuiva pentru ca asteptam ceva inapoi, o rasplata sau o recompensa. O facem pentru ca suntem oameni. Putem fi oameni pentru o zi asa cum putem fi oameni pentru un Secol. Nu, nu am gresit cand am scris "secol" cu majuscula. Pentru ca ma refeream la un nume propriu, mai precis la porecla unei persoane. 
Pe Secol (Victor) l-am cunoscut toamna trecuta, cand a intrat in randurile membrilor AIESEC Craiova. In relativ putinele dati in care am interactionat mi s-a parut un baiat foarte inteligent, cu foarte mult bun simt si plin de initiativa. Unde mai pui ca este si frumusel foc si are simtul umorului, incepi sa te gandesti ca e ireal si sa ii cauti defecte. 
Din pacate, chiar exista unul, fizic si vizibil. O problema la ochiul stang ii permite sa vada cu el doar o lumina. 
Din fericire, problema lui Victor se poate rezolva printr-un transplant de cornee si un implant de cristalin. 12.000 de lei noi (120 milioane lei vechi) costa toata operatia, o suma mare, dar nu imposibil de strans daca suntem oameni :)
Donatii putem face in contul RO40INGB0000999901742311, titularul contului fiind Victor-Andrei Cocora
Secol, sa ne vedem sanatosi! ;)