Se afișează postările cu eticheta harta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta harta. Afișați toate postările

17 decembrie 2013

Cadouri de Craciun pentru calatori

Inspirată de Iulian și de lista lui de cadouri feroviare, am încropit și eu, cu o săptămână până să vină Moșul, o listă cu cadouri de Crăciun pentru călători. Bineînțeles că am inclus în această enumerare acele obiecte care m-ar încânta sau care mi-ar prinde bine la drum, mai ales că-s iar pe picior de plecare. Așadar dacă cineva voia să-mi ia vreun cadou de Crăciun, se poate inspira de aici, astfel încât să știe sigur că m-a nimerit. :)
În ordinea de pe tricouri (și fără să vă supărați pentru link-urile de afiliat, acolo unde a fost cazul):

1. Ceas de perete cu hartă 1 și 2, pentru că-s fană a decorațiunilor cu teme de călătorie.
via www.cadouridecoratiuni.ro


17 ianuarie 2013

De vizitat in Muntenegru: Cetinje

Cetinje văzut de pe Muntele Lovcen
După ce ne-am desfătat pe malul Adriaticii, la Budva-Becici, am decis să vizităm și unul dintre locurile încărcate de istorie (atât cât a fost) ale Muntenegrului, și anume fosta capitală regală, Cetinje (pronunțat "țetine"). Oraș mic, cu vreo 9.000 de locuitori, Cetinje păstrează încă unele instituții de stat din Muntenegru care nu au apucat să fie mutate în Podgorica, actuala capitală a țării. Câteva clădiri istorico-religioase impozante, o arhitectură aparte și un centru istoric cochet au fost punctele forte ale vizitei noastre.

Primul contact cu orașul a fost unul senzorial. Diferența de temperatură între Budva, unde puteai sta în tricou, și Cetinje, unde era frig și-n palton, trebuie să fi fost de cel puțin 15 grade. Asta se datora faptului că Cetinje este construit într-o depresiune dominată de impresionantul munte Lovcen (zic impresionant pentru că l-am urcat și coborât și curbe ca acolo n-avem noi nici pe Transalpina, nici pe Transfăgărășan). În plus, orașul era acoperit de zăpadă înghețată bocnă, pe care nici urme nu lăsai.


26 decembrie 2012

Si iar plecam 3

Turnul cu ceas din Kotor
Ca în fiecare din ultimii câți-pot-să-mi-amintesc ani, și anul acesta de Revelion ne punem coada pe spinare și pornim către țări mai calde. Nu vă speriați, încă nu a venit vremea insulelor exotice, ci doar a țărilor situate mai la sud de România, de preferat pe malul Mediteranei. Vom petrece ultimele zile ale acestui an și primele ale celui ce vine în stațiunile Budva și Becici din Muntenegru. După cum știți că sunt copil silitor, am citit câte ceva despre zonă și despre ce am putea face (și mai ales vizita) iarna acolo și în împrejurimi (Cetinje, Kotor, Perast, Bar, Ulcinj), dar dacă sunteți buni cunoscători ai regiunii primesc cu drag sfaturi și recomandări de obiective turistice pe care să le adaug pe lista mea de văzut.
Așadar, iar plecăm. Întrebarea este: Unde ne ducem după ce ne întoarcem? :)



16 octombrie 2012

Stockholmul la pas

          Atunci când ajung într-un loc nou trebuie neapărat să îmi rezerv o perioadă de timp, în funcție de cel disponibil, pe care să o aloc descoperirii acelui loc pe jos, la pas. Fie că stau o zi sau șapte, că e vorba de o oră sau de o zi, trebuie să iau pulsul străzii, să mă ghidez după hartă, să mă rătăcesc, să întreb oamenii unde mă aflu, să stau pe o băncuță într-o piațetă, să casc gura la trecători, să admir clădirile, să fac poze și așa mai departe. Așa am procedat și în Stockholm - prima din cele 7 zile a fost cea de plimbare, în care prea puțin mi-au stat piciorușele în aproape 7 ore de explorare. 
          Numai că Stockholmul anului de grație 2012 e un oraș în care nu ai cum să te rătăcești. Decât dacă mergi legat la ochi, caz în care, probabil, te-ar pescui din Lacul Malaren. În stațiile de metrou și autobuz sunt indicații bilingve (suedeză și engleză) și săgeți pe panouri, pe uși, pe pereți, pe podea, iar în caz că le ratezi, sigur găsești un angajat foarte amabil care să te lămurească pe unde să o iei ca să ajungi unde îți dorești. Pe stradă găsești la tot pasul hărți și panouri foarte explicite pentru pietoni, de genul Te afli aici, ca să nu mai vorbesc de standurile (suporturile) aflate la toate intersecțiile, pline în permanență cu ghiduri și hărți gratuite ale orașului sau ale muzeelor. Iar cireașa de pe tort o reprezintă extrem de bine aprovizionatele birouri de informate turistică, de unde tot turistul poate face rost de materiale gratuite cu tot ce gândești și nu gândești, de la informații legate de transport (taxi, metrou, autobuz, tramvai, barcă) până la pliante cu informații despre muzee, palate, parcuri sau arhipelag.
          Astfel echipați cu materialele necesare, suntem gata de pornit la drum. Și ce mai drumuri! Am bătut ceva orașe până acum, dar infrastructura din Suedia mi se pare de departe cea mai impresionantă. Nu poți să nu fii impresionat de felul în care cele 14 insule ale orașului sunt conectate prin poduri pentru mașini și mijloace de transport în comun (inclusiv tren și metrou), pe sub care trec vaporașele și bărcile, dar și pasarelele și galeriile pentru pietoni și bicicliști. Iar când treci la pas printr-o astfel de galerie și simți cum trec mașini și metrouri pe deasupra capului tău, iar tu ești conștient că nivelul la care se află picioarele tale este mai jos decât nivelul apei de sub pod, atunci ai tendința să îți scoți pălăria în semn de respect pentru inginerii și constructorii lor.
          Și îți continui periplul pe și sub poduri, pe marginea apei sau pe îngustele străduțe pietruite ale orașului vechi, printre fațade baroce sau renascentiste ale unor clădiri medievale. Și te oprești la fiecare casă să faci o poză, căci arhitectura asta specifică (turnuri și ferestre înalte, acoperișuri ondulate, cărămidă, culori calde), oarecum asemănătoare cu ideea pe care o am despre cea olandeză, îți va fascina obiectivul.
          Iar după ce ți-ai ostoit picioarele în sus și în jos, de pe o insulă pe alta, vei pica secerat pe o băncuță dintr-un părculeț sau direct pe iarba unei grădini publice, și de acolo, de la nivelul solului, te vei întreba cât de verde poate fi verdele, căci acesta îți va părea ireal de proaspăt.
          Du-te acasă și odihnește-te, călătorule, căci de mâine pornim să vizităm muzee și palate, urcăm la mare înălțime și explorăm parcuri întinse. Și pentru asta ai nevoie de toată energia de care poți face rost! :)



05 octombrie 2012

Si iar plecam 2

         Nu că ar fi a doua oară când plec de acasă, dar mi-am adus aminte de articolul ăsta și am zis să îl continui. Știți deja - pentru că mi-e așa drag că m-am lăudat peste tot - că duminică pun piciorul pentru prima dată pe tărâm suedez. Ca un copil silitor ce mă aflu, am citit despre Suedia și Stockholm, am luat notițe cu privire la obiectivele turistice ce merită vizitate, mi-am scos hărți, prețuri, indicații și, în mare, cam tot ce am presupus că aș avea nevoie ca să mă descurc onorabil pe acolo.
          Pe lista scurtă se află următoarele obiective:
- Gamla Stan cu tot ce e pe acolo, de la Palatul Regal la Muzeul Nobel, Piața Stortorget șamd;
- Skansen;
- Palatul Drottningholm;
- Parcul Haga;
- Grajdurile Regale;
- Djurgarden;
- Muzeul Vasa;
- Muzeul Nordic;
- Globe;
- Kaknastornet;
+ Uppsala.
          Am mai tras cu ochiul la colegi din blogosferă care s-au plimbat pe acolo, mai precis la Anca, Liviu, George și Madelin. Dacă sunteți mai mulți și puteți să-mi mai dați câte un pont de orice fel (de la ce să mai vizitez, pe unde să mă mai plimb și ce să nu ratez până la unde să beau o limo, unde să schimb banii etc), se apreciază. 
          Și pentru cei care n-ați ajuns încă, hai să facem așa. Voi lăsați un comentariu prin care îmi spuneți de ce ați vrea (sau nu) să vizitați Suedia sau Stockholmul și, la întoarcere, cel mai norocos dintre voi primește un suvenir. :D


22 martie 2012

Si iar plecam...

          Atunci când descoperim un lucru care ne pasionează, începem să îl cultivăm. Micile hobby-uri devin mici dependențe și, uneori, mari manii. Așa e și cu plecatul ăsta de acasă (peste graniță, adicătelea). Prima dată purcezi cu teamă, apoi începi să te gândești cu jind la următoarea destinație, ca să ajungi în cele din urmă să îți faci planuri pentru viitoarea plecare de îndată ce te întorci acasă din actuala.
          O fi mult, o fi puțin, nu știu, dar încerc să fac o schimbare de aer măcar o dată la 3 luni. Și cum n-am mai fost pe meleaguri străine ... hmm, cam de 3 luni :P , duminică pornim cu trupă mare spre Bologna. Bine, trebuie să recunosc că o facem prin curtoazia echipei proiectului ACCESS și că mergem acolo într-o vizită de studiu, dar tot o să găsesc timp de descoperit Bologna și mai-frumoasa Florență. Ca un explorator bun ce (zic eu că) mă găsesc, mi-am petrecut ultimele seri citind și informându-mă despre destinația noastră, de la istorie la cultură, la posibilități de recreere și chestiuni mai tehnice, precum unde se găsește gara în raport cu hotelul șa. Am căutat și printat hărți, am făcut lista cu obiectivele turistice care nu trebuie ratate, cu muzeele pe care am putea să le vizităm, am făcut o schiță de buget. 
          Nu prea-mi place să las lucrurile la voia sorții, și totuși sunt câteva lucruri legate de plecarea noastră care mă agită, dar care sunt sigură că nu au cum să ne dea (prea tare) planurile peste cap. Primul dintre ele este faptul că exact în ziua plecării se schimbă ora și se dă ceasul înainte. Adică ora 4:45 devine ora 5:45, pierdem o oră de somn și, deci, trebuie să ne trezim cu o oră mai devreme. Cel de-al doilea este că prindem ziua cu mutarea catrafuselor de pe Băneasa pe Otopeni și s-ar putea să picăm și noi în mijlocul distracției. Dar, - ca să închei într-o notă pozitivă și să zic și ceva drăguț - dacă o am pe Cris lângă mine nu mi-e frică de nimic. :P
          Iar plecăm. Întrebarea este: Unde ne ducem după ce ne întoarcem?