Aventurile unui italian in Craiova

Ieri a fost ceață la Craiova, așa că activitatea de pe aeroportul internațional al orașului a intrat în comă (vezi știrea pe Craiova Forum). Un avion Wizzair venind de la Milano și unul Carpatair venind de la Roma n-au putut ateriza aici, fiind trimise la Otopeni, respectiv Timișoara. Deși sunt de acord că siguranța pasagerilor e pe primul loc și e foarte bine că s-a mers pe soluția cea mai sigură, această modificare a încurcat planurile atât ale pasagerilor care urmau să coboare din cele două avioane, cât și ale celor ce așteptau în aeroportul din Craiova să se urce în ele. Un amic italian ce urma să plece ieri seară spre Roma cu zborul Carpatair mi-a relatat aventura jumătate absurdă, jumătate tristă, prin care a trecut .

Situație: 

Roma - de la Wow la Au!

M-am întors de la Roma de o săptămână și tot amân să scriu articolele pe care le am în cap. Oarecum de teamă că vor fi noi pagini la fel ca celelalte pe care le-ați tot citit și răs-citit pe bloguri sau prin ghiduri despre clișeica Cetate Eternă. Întrucâtva de teamă că sentimentul general cu care am rămas după această ultimă plimbare cu bocceluța prin lume nu va fi înțeles sau acceptat cu ușurință de iubitorii și apărătorii Romei ca destinație, reper și far al turismului, culturii și istoriei. Dar de ce să-mi fie teamă în propria mea casă virtuală?

În mare, Roma a fost pentru mine ca o mașină de curse care ajunge de la 0 la 100 în câteva secunde. Numai că invers. Am început și eu, ca atâția alții, cu un Wow! spus din suflet în fața unor construcții grandioase, supra-dimensionate, după părerea mea. Ca și cum ei ar fi avut Ceaușescu după Ceaușescu, milenii la rând, fiecare întrecându-se să ridice o Casă a Poporului mai mare și mai semeață decât a celui dinaintea lui. Colosseumul, forumurile, termele, bisericile, palatele, obeliscurile, fântânile, parcurile, orice construcție gândită și făcută de mâna omului mă face să mă gândesc că cineva a interpretat greșit scara la care acestea au fost proiectate. 

Stagiu de practica in domeniul antreprenoriatului social in Italia

Timp de 2 săptămâni, în perioada 7 - 20 aprilie 2013, 20 de persoane din Craiova au oportunitatea de a beneficia de pregătire de înaltă calitate în domeniul proiectelor sociale în cadrul unor stagii de practică la organizații de specialitate din Italia. Stagiile sunt parte a proiectului SMART - Social skills for Management Activities in Romania Towards Europe 2020, implementat de firma de consultanță ACZ Consulting și partenerii ei transnaționali. Obiectivul proiectului este de a dezvolta competențele participanților de elaborare și gestionare a proiectelor din domeniul social (incluziune socială, responsabilitate socială, antreprenoriat social și economie socială).

Bologna pe scurt, in imagini

          De 4 zile mă tot gândesc cum să scriu despre Bologna fără să îmi iasă o postzilla, fără să mă pierd în amănunte (sunt sigură că nici acum nu o să îmi iasă) și fără să plictisesc. Am decis să caracterizez orașul prin cuvinte reprezentative însoțite de o (pe cât posibil) scurtă explicație și o imagine (sau două - trei) sugestivă. 

foto 1

foto 2

1. Istorie. Deși regiunea a cunoscut o perioadă de dezvoltare destul de însemnată încă de pe vremea etruscilor, a fost perioada romană cea în care orașul a devenit unul dintre cele mai importante ale Imperiului. În 187 îen a fost construit drumul comercial Via Aemilia, care unea actualele orașe Rimini și Piacenza, traversând Forlì, Faenza, Bologna, Modena, Reggio și Parma. În prezent, porțiunea din Via Aemilia care trece chiar prin centrul Bolognei este împărțită în patru secțiuni: Strada Maggiore (foto 1), Via Rizzoli, Via Ugo Bassi și Via San Felice (foto 2).

foto 3

2. Arhitectura. Oriunde întorci capul, clădirile Bolognei sunt gata să te impresioneze. Celebru pentru cea mai veche universitate din lume (datând din 1088), pentru turnurile sale și pentru porticurile (foto 3) ce se întind pe distanțe impresionante,

foto 4

orașul mai este cunoscut și pentru culoarea roșiatică a zidurilor și a acoperișurilor clădirilor sale (foto 4), fapt ce i-a atras numele de orașul roșu. În special în Piazza Maggiore, dar și în restul centrului vechi, cuprins între porțile romane, Bologna abundă de monumente și clădiri istorice, de ziduri crenelate, de loggia sau arcade.

3. Religie. Știu că despre italieni se spune că sunt un neam credincios (ca să nu zic bisericos), dar Bologna are biserici, catedrale, bazilici etc din belșug. În general construcții gotice, foarte înalte și impunătoare, de piatră/cărămidă, cu altare și decorațiuni foarte bogate, bisericile bologneze insuflă un sentiment religios și de aneantizare în fața unei puteri supreme. 

Catedrala din Bologna, dedicată Sfântului Petru, a fost construită în secolul al XI-lea, și adăpostește scaunul arhiepiscopului Bolognei. 

foto 5

Bazilica Sf. Petroniu, ce domină Piazza Maggiore, este a șasea din lume ca înălțime a naosului, după Catedrala din Beauvais, Bazilica Sf. Petru din Roma, Sagrada Familia din Barcelona, Domul din Milano și Bazilica Sf. Chiara (Clara) din Napoli.

Sanctuarul Madonei di San Luca (foto 5), situată în vârful Colle della Guardia, veghează orașul de la înălțime. Pentru a ajunge pe jos la biserică, trebuie să urcați printr-un portic lung de 3,5 - 4 km.Va merita efortul, căci atât biserica (exterior și interior), cât și priveliștea vor compensa durerea de picioare.

foto 6

4. Artă. Adăpostind câteva muzee de artă foarte interesante, Bologna se prezintă ca un pol al culturii italiene moderne, dar și renascentiste. Vizitând Pinacoteca Nazionale di Bologna am avut ocazia să fac un tur al picturii italiene începând cu secolul al XIII-lea până în secolul al XVIII-lea, admirând, printre alte capodopere, Extazul Sfintei Cecilia al lui Rafael sau Cina cea de Taină a lui El Greco. Ce mi-a plăcut mie, însă, cel mai mult, a fost reprezentarea Iadului dintr-o icoană din secolul al XV-lea, intitulată Paradiso e Inferno (foto 6).

Si iar plecam...

          Atunci când descoperim un lucru care ne pasionează, începem să îl cultivăm. Micile hobby-uri devin mici dependențe și, uneori, mari manii. Așa e și cu plecatul ăsta de acasă (peste graniță, adicătelea). Prima dată purcezi cu teamă, apoi începi să te gândești cu jind la următoarea destinație, ca să ajungi în cele din urmă să îți faci planuri pentru viitoarea plecare de îndată ce te întorci acasă din actuala.

          O fi mult, o fi puțin, nu știu, dar încerc să fac o schimbare de aer măcar o dată la 3 luni. Și cum n-am mai fost pe meleaguri străine ... hmm, cam de 3 luni :P , duminică pornim cu trupă mare spre Bologna. Bine, trebuie să recunosc că o facem prin curtoazia echipei proiectului ACCESS și că mergem acolo într-o vizită de studiu, dar tot o să găsesc timp de descoperit Bologna și mai-frumoasa Florență. Ca un explorator bun ce (zic eu că) mă găsesc, mi-am petrecut ultimele seri citind și informându-mă despre destinația noastră, de la istorie la cultură, la posibilități de recreere și chestiuni mai tehnice, precum unde se găsește gara în raport cu hotelul șa. Am căutat și printat hărți, am făcut lista cu obiectivele turistice care nu trebuie ratate, cu muzeele pe care am putea să le vizităm, am făcut o schiță de buget. 

          Nu prea-mi place să las lucrurile la voia sorții, și totuși sunt câteva lucruri legate de plecarea noastră care mă agită, dar care sunt sigură că nu au cum să ne dea (prea tare) planurile peste cap. Primul dintre ele este faptul că exact în ziua plecării se schimbă ora și se dă ceasul înainte. Adică ora 4:45 devine ora 5:45, pierdem o oră de somn și, deci, trebuie să ne trezim cu o oră mai devreme. Cel de-al doilea este că prindem ziua cu mutarea catrafuselor de pe Băneasa pe Otopeni și s-ar putea să picăm și noi în mijlocul distracției. Dar, - ca să închei într-o notă pozitivă și să zic și ceva drăguț - dacă o am pe Cris lângă mine nu mi-e frică de nimic. :P

          Iar plecăm. Întrebarea este: Unde ne ducem după ce ne întoarcem?