Calatorie din online la TV

“O călătorie de o mie de mile începe cu un pas.” – proverb chinezesc. Și nici că se putea să provină de altundeva vorba asta de duh, că prea se potrivește cu ceea ce încearcă (pardon, reușește) prietenul Cristian "Chinezu" China Birta să facă. 

Foto de Vlad Dulea

De când îl cunosc eu pe el - și iaca se împlinesc 3 ani și jumătate de când ciocneam prima bere la Craiova -, Cristi a perseverat în a scoate la iveală din dedesubturile online-ului, culturii, sportului, politicii și ale vieții, în general, cele mai bune exemple, fără a se da înapoi de la a arăta cu degetul și aspectele mai puțin roz ale traiului nostru cel de toate zilele. Tenacitatea asta a lui l-a ajutat să-și creeze o identitate în interiorul și în afara internetului, un brand pe care acum îl exportă în format .tv. 

Povestiri adevarate II: Ce-o fi, nasa!

Atunci când călătorești câteva zile la rând cu un autocar plin de oameni, nu poți să nu auzi povești care mai de care mai amuzante și mai interesante. Din prima categorie face parte și cea pe care urmează să o postez, cu mențiunea că pe viu, unde intervin mimica și modulațiile vocii povestitoarei, a fost mult mai distractivă. Cu mulțumiri către doamna Ț, vă las povestirea așa cum a ieșit din gura dumneaei:

Când eram mici, noi eram singurii de pe stradă care aveam televizor. Seară de seară se strângeau toate neamurile și toți cunoscuții la noi să privească la el, la știri, emisiuni sau filme. 

Scam City: Bucharest

Sunt mare fană a emisiunilor de călătorii, iar când zic mare mă refer la faptul că sufăr de o plăcere neînțeleasă de a sta pironită în fața televizorului cu ochii după unii care trebuie să supraviețuiască în jungla amazoniană, să bată palma cu leul în Africa sau să mănânce șerpălăi prin Asia. Fie că sunt documentare generale sau serii de emisiuni în care străbatem lumea pe urmele unui singur explorator / realizator, eu stau acolo cuminte și le privesc și îmi iau porția de dor de ducă de la ele. Și, pe lângă asta, mă și documentez și iau notițe mentale, să știu cum să mă feresc de insecte în junglă sau ce să fac dacă mă apropii de un elefant și-și înfoaie urechile la mine; adică să fug. Mă rog, ați prins ideea, e o activitate atât relaxantă, cât și educativă, chit că n-o să pun vreodată în practică aceste învățăminte. Cam așa aș fi gândit până săptămâna trecută, înainte de a se dovedi că uneori e bine să te mai uiți și la TV.

Despre reguli. Cu X Factor si Vocea Romaniei

Cred că am mai zis-o de multe ori pe blog (dacă nu, cine mă cunoaște siguuur știe): eu sunt o persoană foarte logică. Trebuie să existe o cauză ca să existe un efect, trebuie să existe un motiv care să ne dirijeze înspre a face o acțiune, iar totul să fie trasat în linii clare, stricte, vopsite, dacă s-ar putea, doar în alb și negru. Dar înăbuș control freak-ul din mine și accept că lumea e mult mai complicată și unele acțiuni mult mai inexplicabile decât îmi place mie să recunosc. Și că există motive, planuri și aranjamente mai presus de puterea mea de înțelegere rațională.

Acum, că am făcut intro-ul, să trec și la ce mă roade. Am două plăceri vinovate de pe micul ecran, și anume cele două show-uri muzicale X Factor și Vocea României. La Voce m-am uitat și sezonul trecut, mi-a plăcut și am continuat. La X Factor -ca mai toată lumea, cred - am început să mă uit începând cu această ediție, în mare din cauza schimbărilor aduse juriului. Se mai dau rateuri în ambele tabere, se mai îndreaptă cu o glumă sau cu o voce de excepție. Ceea ce s-a întins pe cerebelul meu ca o mâncărime care nu poate fi scărpinată este, însă, inexplicabilitatea (nu căutați cuvântul în dex, oricum nu cred că există) cu care sunt luate anumite decizii, neînțelegere care pornește, de fapt, din lipsa unei transparențe în transmiterea mecanismelor și regulilor pe care se bazează emisiunile. Ca să fiu mai concretă, sunt convinsă că jurații ambelor emisiuni știu foarte bine ce și de ce au de făcut, dar pentru marele public (nepriceput) unele decizii sunt aberante tocmai din cauză că nu există niște reguli pe care să poată să le înțeleagă. Propun să despicăm firul și mai mult și să o luăm pe rând.