Se afișează postările cu eticheta turism. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta turism. Afișați toate postările

26 aprilie 2012

Lansare MyDestination.com/Romania

          Aici am scris mai nuanţat, mai personal. Mai jos aveţi varianta oficială:

"Joi, 19 aprilie 2012, My Destination Romania a lansat un nou ghid turistic online în limba engleză – MyDestination.com/Romania.  Acesta este o resursă completă despre România, destinată atât turiştilor străini şi expatriaţilor, cât şi turiştilor români. Site-ul le oferă acestora o paletă vastă de informaţii despre România, cu privire la cele mai importante subiecte, precum posibilităţi de cazare, restaurante, viaţa de noapte, cumpărături, evenimente, dar şi la siturile istorice şi culturale ce pot fi vizitate în ţara noastră.

My Destination Romania este parte a MyDestination.com, o multi - premiată reţea globală de site-uri ce conţine peste 100 destinaţii în toată lumea. Creată în 2006 de doi tineri antreprenori, James Street şi Neil Waller, reţeaua este utilizată de peste 8 milioane călători în fiecare an. MyDestination.com oferă o perspectivă unică asupra informaţiei locale prezentate, fiecare site fiind gestionat de o echipă de experţi de la faţa locului.

Configurat după modelul destinaţiilor aflate sub brandul My Destination, website-ul MyDestination.com/Romania este structurat în 7 categorii ce oferă informaţii despre posibilităţile de cazare, divertisment şi petrecere a timpului liber (Accommodation, Restaurants, Nightlife, Things To Do, Shopping, Wellness şi Services) şi 7 categorii ce vizează cu precădere informaţii regionale, sfaturi şi articole de călătorie, starea vremii sau fotografii inedite (Regional Info, Useful Info, Travel Articles, Events, Weather, Photos, Top 10 Attractions).

Website-ul oferă informaţii precise despre companiile locale, care au posibilitatea să-şi promoveze afacerea într-un mod cât mai atractiv, cu ajutorul instrumentelor multimedia (tur virtual, video de prezentare) şi materialelor promoţionale (bannere). Orientarea către utilizator este concretizată prin prezenţa motorului de rezervare online, oferindu-le călătorilor umbrela unui singur site în care pot explora destinaţia, dar şi rezerva concediul sau călătoria în România. Mai mult decât atât, pentru a fi mereu în pas cu avansul tehnologic, My Destination Romania oferă utilizatorilor săi o aplicaţie gratuită pentru telefonul mobil.

De asemenea, echipa My Destination Romania este mereu la dispoziţia utilizatorilor website-ului, păstrând o strânsă legătură cu aceştia şi prin intermediul reţelelor sociale Facebook şi Twitter."


23 aprilie 2012

Destinatia mea, Romania

          În ultimii 6 ani de zile, de când am început să trec granițele țărișoarei noastre dragi, am văzut, am simțit și am trăit multe. Am "înroșit" harta, am adunat kilometri mii, unii prin apus, alții mai la răsărit, uneori pașii m-au purtat mai spre miazănoapte, alteori către miazăzi. Cu mașina, autocarul, avionul și mai ales cu piciorul m-am învârtit prin jumătate de Europa, și tot mi se pare că n-am ajuns prin suficient de multe locuri.
          Îmi place, pe oriunde m-aș duce, să mă bucur de frumusețile locului, de specificul fiecărei zone, de atmosfera proprie, de felul de a fi al oamenilor, de tot ceea ce, pus cap la cap, constituie farmecul acelui sat, oraș sau țară. Îmi place, de asemenea, să fac conexiuni între locuri, să compar și să contrastez, dar nu spre a trage concluzii. Nu există un "cel mai frumos loc", pentru că la fiecare am găsit ceva care să îmi placă cel mai mult. Undeva e arhitectura, altundeva atmosfera, într-o parte cadrul natural, într-alta oamenii șamd. Compar, deci, de cele mai multe ori, spre a trage învățăminte. Pentru a fura modele, dacă vreți s-o spun pe-a dreaptă. 
          De nenumărate ori mi s-a întâmplat, atunci când, în expansiunea mea, povestesc cu prea mare entuziasm despre locurile vizitate, să primesc replici tăioase, care să mă certe că ar trebui, înainte de a călători atât de mult în străinătate, să îmi cunosc mai bine țara. O cunosc binișor spre bine, iar părțile cu care n-am apucat încă să fac cunoștință sunt pe lista scurtă. Încet - încet o să-mi iau bocceluța în spinare și o să le vizitez pe majoritatea, pe unele mai minuțios, pe altele poate mai puțin. Nu e o promisiune făcută prin constrângere, căci nu-mi amintesc să datorez nimănui nimic. E doar un gest normal, venit din aceeași dorință de cunoaștere și plăcere a frumosului. 
          Cu toții știm ce țară frumoasă avem, dar cât de greșit o administrăm și cât de eronat ne-o promovăm. Acum înțelegeți, poate, la ce mă refeream când vorbeam de furat modele. Nu e neapărată nevoie să venim cu idei super originale sau inovative în turism, e aproape suficient să analizăm câteva exemple de bună practică și să le adaptăm și aplicăm cum trebuie la noi. Uneori trebuie întâi să vedem ce are succes la alții și să împrumutăm, dar nu adoptând ca atare, cu ochii închiși. Unele chestii se aplică, altele trebuiesc modificate în prealabil, dar toate aceste învățăminte, mai devreme sau mai târziu, ne sunt folositoare.
Foto 1: Izvoarele lacului Ohrid
          Apropo de asta, acum vreo două zile făceam un tur al orașului Ohrid din Macedonia, împreună cu câteva persoane. Prietena mea din Ohrid, Elena, ghida grupul, explicând despre istoria și geografia locului, despre arhitectură, despre locuri și oameni, etc. Ne-am oprit prima dată să vizităm o biserică ortodoxă. La ieșire din biserică, o persoană din grup s-a apropiat pentru a-i explica Elenei care e diferența arhitecturală dintre bisericile ortodoxe românești și cele macedonene, pentru a-i vorbi despre sfinții noștri, despre icoane făcătoare de minuni, despre mânăstirile pictate din nordul Moldovei și cele de lemn din Maramureș etc. Am mai mers ce am mai mers și am ajuns la cetatea țarului Samuil. După ce Elena a spus câteva cuvinte despre istoria cetății, despre domnitorii care și-au avut scaunul acolo, despre lupte celebre, legende și câte și mai câte, aceeași persoană s-a apropiat pentru a-i vorbi despre cetățile noastre dacice, despre Deva și Râșnov, despre marii domnitori și conflictele cu turcii. Izvoarele lacului Ohrid  (foto 1) au semănat cu Delta Dunării, micuța plajă din Ohrid a fost mic copil pe lângă întinsele plaje cu nisip fin de la Marea Neagră, Sf. Clement și Naum și-au găsit repede seamănul în Sf. Andrei. 
          Spre finalul zilei, intrigată fiind, am întrebat-o pe doamna cu pricina de ce i-a povestit Elenei toate acele lucruri despre țara noastră. Mi-a spus că noi, cei care ieșim din România și avem contact direct cu străinii, cu ghizi turistici, cu agenți și agenții de turism, ar trebui să fim primii care să ne promovăm țara, povestindu-le, la rândul nostru, despre toate locurile care merită vizitate în țara noastră. 

          Și are dreptate. E pasiunea noastră, încântarea și dragostea cu care povestim care poate să ne repoziționeze pe harta turistică a lumii. E această "știință" a locului pe care îl cunoaștem bine care ne dă dreptul să îi invităm și să îi aducem aici. Și eu știu că, cel puțin de acum înainte, o să povestesc tuturor despre țara noastră doar de dragul de a-i auzi spunând cuvintele acelea trei care îmi gâdilă atât de plăcut auzul: My Destination, România! :)


20 martie 2011

Ei pot, noi de ce nu?

     A trecut putin peste 2 luni de cand lucrez in turism. Domeniul e atractiv, iar in el exista (sau ar putea exista) suficienta libertate pentru creativitate, ceea ce m-a atras de la inceput. O alta chestiune pe care o gasesc fascinanta e ca, in afara micilor sau marilor neintelegeri (mai mult la nivel teoretic decat practic), lucratorii in turism fac parte dintr-o mare familie, cordialitatea intre persoane care nu s-au vazut niciodata fiind dusa la rang de mare arta. Dar nu chiar despre asta voiam sa scriu aici, ci despre diferentele pe care le-am observat participand (ca novice, ce-i drept) in ultima luna la doua targuri de turism.
     La sfarsitul lui februarie am vizitat Targul de Turism de la Belgrad. Desi nu ma asteptam la mai putin, sarbii s-au intrecut pe ei insisi in tot ceea ce inseamna promovarea si organizarea evenimentului. De la intrarea in Belgrad, steaguri cu sigla si datele evenimentului fluturau mandru pe toti stalpii de pe marginea drumului. Din loc in loc, afise imense (pe bilboards) indemnau lumea sa mearga la complexul expozitional. Vizitatorii targului cazati la hotel beneficiau de transport gratuit. Oriunde intorceai capul, Belgradul te trimitea la targ. Am ajuns, intr-un final, cu masina la Belgrade Fair Grounds (format din 4 hale gigantice), locul fiind impanzit la propriu cu tot felul de materiale si insemne care semnalizau ca acolo avea loc un eveniment de o amploare deosebita. Odata ajuns la intrare, ca vizitator trebuia sa achizitionezi bilet. Probabil cineva a stiut sa estimeze corect impactul Targului si a decis ca e mai bine sa atraga multa lume care sa plateasca o suma modica (daca retin bine, e vorba de 1 euro), decat sa puna o taxa mare care sa sperie publicul. Smart thinking! 
     Am intrat in prima hala, unde erau expuse si prezentate tot felul de produse si servicii din domenii conexe turismului: echipament hotelier, dotari pentru bucatarii si altele. Pentru ca nu ne faceau cu ochiul, am pornit-o spre hala nr. 2 (a se retine ca accesul intre halele expozitionale se facea prin culoare inchise, adica nu trebuia sa iesi afara dintr-o hala ca sa intri in urmatoarea). A doua hala gazduia un targ de vinuri, care, desi nici asta nu reprezenta motivul vizitei noastre acolo, ne-a acaparat complet. Si nu, nu din cauza bauturii, ci pentru ca nu aveai cum sa nu zabovesti in fata standurilor frumos amenajate, toate diferite intre ele. Si iaca incet-incet am ajuns la ultimele doua hale, in care se desfasura targul de turism propriu zis.
     Ca sa nu ma lungesc (desi nu o sa-mi iasa): 450 de expozanti din 60 de tari, peste 50.000 vizitatori. Spectacole de muzica, dans, animatie, expozitii gastronomice; oriunde intorceai capul era ceva care sa iti atraga atentia. Nu erau doua standuri la fel, nu era niciun stand amenajat cu prost gust sau lipsit de imaginatie. Reprezentantii la targ ai catorva tari (retin Bulgaria si Croatia) inchiriasera o suprafata mai mare si pregatisera un stand unitar, promovand cu totii nu agentia sau hotelul propriu, in mod haotic si dezbinat, ci tara ca destinatie. Materialele de promovare aveau diverse forme, dimensiuni si utilitati, fiind gandite atat pentru eficienta transmiterii unei informatii, dar si pentru folosul turistului; un pliant cu informatii seci e posibil sa ajunga la gunoi, pe cand un calendar isi va lua locul pe perete sau pe masa. Ca atitudine, toata lumea era zambitoare si primitoare, toti le ofereau vizitatorilor atentia lor, informatii, materiale si cadouri. Iar vizitatorii nu au lipsit, din contra, au venit in numar atat de mare incat complexul devenise un furnicar. Am plecat de acolo cu multe contacte si cu plasele pline, dar cu inima usoara. 
     Vinerea asta am pornit de dimineata catre Targul International de Turism Holiday Market, ce s-a desfasurat la Palatul Parlamentului, la Bucuresti. Niciun indicator, niciun indiciu in tot Bucurestiul, in afara de cateva bannere cazute pe jos, montate in parcarea Palatului, si unul la intrare. Inauntru, putin peste 120 de expozanti. Vizitatori rari inspre putini, sau invers; taxa de intrare 10 lei. Expozantii, nimic de zis, se pregatisera si ei, dar parca lipsea dinamismul ala care atat ma impresionase la Belgrad. In incinta targului se improvizase, intr-un hol in care te nenorocea curentul, un soi de restaurant cu posibilitati reduse. Mese si scaune insuficiente, mancare usor dubioasa, personal insuficient si nu prea bine crescut. Altceva nu prea am observat; nu am avut ce...
     O singura intrebare imi pun: daca toata lumea poate, noi de ce nu?

20 iunie 2010

Sa cumparam de la bulgari

Va povesteam in articolul asta ca vineri am trecut cu Monica si Cris la bulgari in scopuri turistico-recreative. Stiam din povesti ca, in mod traditional, romanii trec granita pentru a-si umple boccelutele cu diverse ieftinitati pe care vin sa le vanda la noi la suprapret. Treaba lor, pana la urma, dar devine putin deranjant atunci cand toti cei care aud ca vrei sa treci la bulgari te intreaba ce vrei sa cumperi si te catalogheaza, direct sau indirect, drept bisnitar.
Ajungand noi in Calafat, am stabilit ca vom lasa masina in curtea unei cunostinte de-ale mele, pentru a fi mai in siguranta decat pe strada. Prima intrebare cand ne-a vazut a fost: Dar ce vreti voi sa cumparati de acolo? "A fost ziua lui Cris, asta e cadoul nostru de ziua ei si mergem la Vidin in scopuri turistice".
In port, in vama, nenea care ne-a verificat buletinele ne-a intampinat cu aceeasi replica. "Nu, multumim, noi mergem la Vidin in scopuri turistice". Pe bac, tiristii se ofereau sa ne duca pana in Vidin (unde, bineinteles, urma sa facem shopping) si sa ne si aduca inapoi la bac, sa nu ne fie greu sa caram giganticele bagaje. "Stiti, mergem la Vidin in scopuri turistice". Taximetristul care ne-a dus din vama pana in Vidin ne-a explicat exact cum sa ajungem in Piata Verde, fiind convins ca acela era locul in care trebuia sa ne facem cumparaturile. "Nu, noi turiste!" La intoarcere, vamesul bulgar care ne-a verificat buletinele a luat o fata nedumerita (pe sub care a zambit smechereste in coltul mustatei) si a zis intr-o romana poluata: "Cumparaturile?" "Turiste".
Cine are simtul observatiei mai bine dezvoltat poate vedea ca raspunsul nostru s-a scurtat progresiv, pe masura ce incepeam sa ne saturam de vesnica intrebare. Am fost, probabil, niste insensibile ca nu am cumparat si noi nimic valoros, ca sa le mai crestem si lor economia, asa ca va promit ca data viitoare cand merg la bulgari imi sparg pusculita. Cine se baga? :D