O fotografie de-a mea a aparut pe prima pagina a ziarului Craiova Forum

Am mai postat fotografia și pe Facebook și în articolul de ieri de pe blog. Lucian a văzut-o, a plăcut-o și m-a întrebat dacă aș fi de acord să o publice pe prima pagină a ziarului de mică publicitate Craiova Forum, ceea ce am acceptat cu plăcere. Acum, să vă spun și scurta poveste a acestei fotografii. 

Lucrare de control din lectia Romania II

          Scoateți o foaie de hârtie! Astăzi dăm o nouă lucrare de control din lecția România. Față de lucrarea de luna trecută, de data asta avem locuri mai ușor de descoperit, dar calitate mai proastă a imaginii (scuzați lipsa de știință și tehnică, marginile groase și pozele tăiate mai din topor).

          Ca și la prima lucrare de control, avem un colaj cu 20 de fotografii cu locuri deosebite din România, unele reprezentative, adevărate simboluri ale țării, altele nestemate ascunse. Ce trebuie voi să faceți este să lăsați un comentariu la acest articol în care să numiți locurile pe care le recunoașteți (obiectivul turistic, orașul, regiunea etc), corelate cu numărul imaginii în care se regăsesc. Spre exemplu: 1 - Peștera Muierii, 2 - Detunata Flocoasă, 3 - Băicoi etc. 

          Fiecare persoană care comentează și adaugă / nimerește / ghicește un nou loc față de cele care au fost enumerate în comentarii anterioare va primi din partea mea o atenție pentru deranj, cu condiția să nu mai fi primit una și luna trecută. Cei care au primit deja atenția pot participa pentru distracție. Cei care au comentat data trecută, dar nu au intrat în posesia atenției pentru că nu mi-au răspuns la email (în speță Cristiana și Loredana), pot să își încerce șansele la o nouă atenție de data asta. 

          Acestea fiind zise, aceasta este imaginea. Aveți la dispoziție tot timpul din lume (click pentru dimensiunea originală):

Lucrare de control din lectia Romania

        Scoateți o foaie de hârtie! Astăzi dăm lucrare de control din lecția România. Nu v-am predat-o, dar pot să vă cer să o știți. Nu am pretenția să o cunoașteți perfect, ci putem să o descoperim împreună. :)

          La primul subiect aveți de făcut o analiză pe imagine. Cea de mai jos reprezintă un colaj făcut din 20 de fotografii cu locuri deosebite din România, unele reprezentative, adevărate simboluri ale țării, altele nestemate ascunse. Ce trebuie voi să faceți este să lăsați un comentariu la acest articol în care să numiți locurile pe care le recunoașteți (obiectivul turistic, orașul, regiunea etc), corelate cu numărul imaginii în care se regăsesc. Spre exemplu: 1 - Peștera Muierii, 2 - Detunata Flocoasă, 3 - Băicoi etc. 

          Fiecare persoană care comentează va primi din partea mea o atenție pentru deranj. Nu m-am hotărât încă în ce va consta atenția cu pricina, probabil va fi ceva simbolic, dar zic că e frumos să răsplătesc efortul. A, și trebuie menționat că intră în cursa după atenții doar cei care adaugă / nimeresc / ghicesc un nou loc față de cele care au fost enumerate anterior, până le acoperim pe toate 20.

           Acestea fiind zise, aceasta este imaginea. Aveți la dispoziție tot timpul din lume (click pentru dimensiunea originală):

PS1: Imaginile aparțin mai multor persoane, pe care le enumăr aici: Cristina Popa, Costin Ciucu, Ana Lutas, Ade Radu, Iulius Epure, Alex Dima, Nicu Simion și Dragoș Asaftei.

PS2: Următoarele subiecte vi le dau în altă zi, să nu vă culcați pe urechea bleagă! :D

Castiga 2 bilete la concertul Roxette

Later edit: Câștigătoarea celor 2 bilete la concertul Roxette este ... ta-daaam ... Ana-Maria Deac, care ne-a încântat cu imortalizarea unui răsărit la Marea Neagră, pe care vă invit să îl admirați aici. :)


       My Destination Romania îți oferă șansa de a câștiga 2 bilete (sectorul Gazon) la concertul Roxette ce va avea loc la Cluj, pe Cluj Arena, în data de 19 iulie! Dacă vrei să îi vezi și să îi auzi pe Marie Fredriksson și Per Gessle de la fața locului, ia-ne biletele!

           Ca să intri în competiție, trebuie să fii fan al paginii de Facebook My Destination Romania și să trimiți cea mai frumoasă fotografie făcută de tine oriunde în România (o fotografie / fan) la adresa de email romania[arond]mydestination[punct]com până duminică, 15 iulie, la ora 23:59.

         Noi vom strânge toate pozele și le vom posta într-un album pe Facebook, urmând ca luni, 16 iulie, juriul format din doamna Cristina Popa Nistorescu, director My Destination Romania, și dumneaeu, editor My Destination Romania, să decidă câștigătorul competiției. Stabilirea acestuia se va face pe baza a 3 caracteristici ale fotografiilor trimise: frumusețea locurilor din imagine, calitatea/claritatea imaginii și impactul asupra privitorilor. 

        Câștigătorul va fi anunțat în data de luni, 16 iulie, atât pe email cât și pe pagina de Facebook a My Destination Romania. 

Postul original, aici.

Puțin Roxette, mai jos! :)

Aventuri in Timisoara

          Cred că v-am înnebunit și pe Twitter și pe Facebook cu update-uri despre scurta și rapida vizită a mea și a Oanei la Timișoara-metropolis. Însă am tot amânat să scriu pe blog pentru că nu știu ce să vă povestesc mai întâi și ar ieși o mega-postzilla. Așa o să iasă doar o postzilla obișnuită, acum că am ales să pun pozele frumoase aici și pe blog să punctez doar cinci momente mai memorabile, care fie m-au nedumerit, supărat, speriat sau amuzat mai tare.

Sala Corneliu Baba (am fost rebelă!)

1. Pentru că Muzeul Banatului (Castelul Huniade) era închis pentru renovare (și cum eu sunt maaare amatoare de plimbat prin muzee), am ales să vizitez Muzeul de Artă (Palatul Baroc). Înarmată fiind cu un Nikon D3000 de mare angajament (pentru mine, nu știu pentru profesioniști), am plătit niște bănuți ca să pot să fac fotografii înăuntrul muzeului. Și îndepărtându-mă eu de ghișeu, doamna mi-a strigat pe urme că nu pot să fac fotografii la Corneliu Baba. Și nici la Artă Europeană. Și nici la expoziția de la Brukenthal. Cu asta în minte, am purces spre a împoza ceva expoziție de artă contemporană ciudată (și pentru asta am fost interpelată de vreo 3 ori dacă am plătit taxa foto, să nu fac cu blitz, să nu folosesc raza roșie etc etc etc) și holurile muzeului. Bună treabă, promotori ai turismului din România; bună treabă!

Intrarea în Infern

2. Trecând la chestii mai înspăimântătoare, să vă povestesc pățania mea cu turnul de apă din cartierul Fabric, despre care citisem(pe un site de neîncredere)că ar fi recomandat turiștilor. După ce am bătut niște străduțe lăturalnice, am ajuns la un loc de casă părăginit, cu o vegetație luxuriantă, cu pomi cocoșați de rod, în mijlocul cărora se înălța turnul (ceva gen Barad-Dur, pentru cunoscători). Poarta scoasă din țâțâni (deci deschisă, să nu se înțeleagă că am încălcat proprietatea cuiva :P), trec prin ea ca să urc apoi pe niște scări sparte de ciment, după care ajung la o ușă împăienjenită (dar deschisă!). Intru. Semi-întuneric și miros puternic de rahat de porumbel. După ce mi se obișnuiesc ochii cu lipsa luminii, dibuiesc o scară în spirală șerpuind pe pereții interiori ai turnului și mă gândesc că duce sus, de unde aș putea face niște poze grozave. Încep să urc, pășind cu grijă printre rahat de porumbel și schelete mai proaspete sau mai vechi. Când ajung cam la 3/4 ale scării, deodată se aud niște zgomote de sus, ca niște voci, iar porumbeii de deasupra mea încep să zboare prin turn. Nu mai e nevoie să vă spun că eram eu deja suficient de cu inima-n teniși, dar la așa surpriză am început să fug la vale fără să mai țin cont în ce calc și nu m-am mai oprit până-n stradă, unde m-am grăbit să mă îndepărtez (deși recunosc că m-am mai uitat de vreo 2 ori în spate, având senzația că mă urmăresc niște zombie :D).

Limonadă cu pepene = Melonadă

3. De ce la Timișoara fresh-ul de lămâi + alt fruct poartă tot numele de limonadă? De ce ai scrie că servești limonadă de/cu pepene, atâta timp cât limonada se prepară exclusiv din apă, zahăr și lămâi? 

4. Joi pe la ora prânzului, după mai bine de 4 ore de plimbat prin soare, ajung în Iulius Mall cu scopul precis de a-mi potoli stomacul. De oboseală sau de foame, nu știu precis din care cauză, după vreo jumătate de oră de învârtit prin mall, declar cu mâna pe inimă că n-am găsit foodcourt-ul. Așa că am intrat în Auchan si mi-am luat mâncare de acolo. La ieșire, primul lucru pe care l-am văzut a fost săgețica spre foodcourt, unde m-am și dus să mănânc, de supărare! :P

5. Și ultima întâmplare de pe lista de astăzi este cea cu tramvaiul. După ce am mers câteva ore bune de la hotel (zona stadion) către Muzeul Satului Bănățean (Pădurea Verde), am ajuns pe la Gara de Est. Moment în care m-am decis spontan să atac tramvaiul care tocmai se apropia. M-am postat în stație și am așteptat să se deschidă ușile ca să pot întreba un călător dacă tramvaiul ajunge unde îmi doream eu. Într-o fracțiune de secundă, persoana cu pricina mi-a spus că nu știe, o altă persoană mi-a confirmat, spunându-mi că trebuie să merg 3 stații, o domnișoară mi-a pus în mână un bilet, urându-mi să-mi fie cu folos, iar eu am zburat înăuntrul tramvaiului ca o gazelă, fix înainte să se închidă ușile. Numa' că la Timișoara tramvaiele sunt altfel decât la noi la comuna Craiova, și mai au un rând de ușițe (la nivelul genunchiului) după ce treci de ușile tramvaiului, pe care bineînțeles că eu nu le-am observat și le-am sărit sprințară, căci alternativa era să pic în nas. Stau eu ca pe ghimpi 3 stații, iar când să cobor la cea cu pricina, ușile nu se deschideau. Am împins de o ușă (ca la Craiova), nimic. O doamnă îmi zice: -Împinge de cealaltă! Împing și de cealaltă ușă. Zice: -Nuuu! De ușiță! Și până să mă dumiresc eu, a și plecat tramvaiul. -Nu ești de pe aici, nu-i așa? -No shit?!, zic în gând, în timp ce aștept să ajung în stația de la capătul lumii...

Fortareata Golubac, Serbia

          Cred că nu este fortăreață (în stare mai bună sau mai proastă de conservare) pe lângă care să trec și să nu îmi trezească un mix de sentimente, care mai de care mai contrastante. Îi admir pe cei care le-au construit, îi deplâng pe cei care trebuiau să trăiască în ele și mă bucur că mai există pentru ca noi să putem vedea cum a evoluat (sau involuat, după caz) omenirea. Astăzi am mers pe malul sârbesc al Dunării și am poposit, preț de un sfert de oră, la Fortăreața Golubac (aproximativ vis-a-vis de Moldova Nouă). Doar 15 minute pentru că frigul și vântul ne-au gonit înapoi la mașină. Deși am rezistat puțin timp printre zidurile cetății, a fost suficient ca să îi observăm grandoarea: 10 turnuri, ziduri groase de 2-3m, șanț cu apă, toate admirabile pentru o cetate din secolul al 14-lea. E drept că a mai fost refăcută prin 2005 (ca să fac o paranteză, asta s-a întâmplat pentru că unii știu să își repare, promoveze și utilizeze orice resursă, nu ca alții...), dar tot rămâne impresionantă prin amploare.

          Drept vă spunem că nouă ne-a fost frică să urcăm, așa că am făcut câteva poze de jos.