Vizita la sediul Electrolux Stockholm

Trăim într-o lume a științei și tehnicii, a calculelor și a preciziei, a exactității și a planurilor pe care, și cu un pas dacă le depășim, riscăm să creăm o catastrofă sau să pornim un al treilea război mondial. Tocmai din acest motiv viața ne joacă uneori mici feste, numite strategic coincidențe, ca să ne arate că suntem pe drumul cel bun. Și să ne mai facă, din când în când, să zâmbim. Căci cum altfel să reacționezi atunci când te duci la capătul lumii (sau al continentului) și vezi o chestie, iar a doua zi după ce te-ai întors la căsuța ta, dai cu nasul de exact același lucru?

Fiind la Stockholm acum 2 săptămâni, am avut plăcerea să vizitez, printre altele, și sediul central al companiei Electrolux. Ca să dau Cezarului ce-i al Cezarului, vinovată de treaba asta se face prietena și gazda mea în Suedia, Rudy, care se află acolo într-un stagiu de practică al AIESEC Craiova, fiind intern în departamentul de Resurse Umane al Electrolux. Făcând un tur ghidat al firmei, am vizitat un etaj cu birouri (aici m-au impresionat atenția și grija companiei față de nevoile personale ale angajaților, punându-le acestora la dispoziție în mod gratuit o mulțime de facilități, cât și minimele diferențe între facilitățile de care beneficiază angajați cu statute diferite, un exemplu în acest sens fiind birourile identice de la care lucrează un intern și un manager), am văzut Design Lab-ul și o mini-expoziție cu diverse aparate și gadget-uri inventate de participanți la competiția cu același nume (printre altele, un gadget pe care îl atașai la o oală și o încălzea instant și niște papucei cu funcție de aspirator) și un fel de muzeu prezentând istoricul companiei și al electrocasnicelor care au revoluționat o lume întreagă. Am auzit povestea celui care a construit primul aspirator din Europa, vânzându-l din ușă în ușă, și cum a revenit el la fiecare ușă pentru a afla de la gospodine cum poate să-și îmbunătățească produsul (fidbeac, beibi!). Am și văzut acel prim aspirator, un fel de monstru care părea capabil să te înghită și pe tine odată cu praful de pe covor, precum și aspiratoare cu tălpici metalici (care arătau de parcă puteai să te dai pe derdeluș cu ele). A fost o experiență interesantă să vezi cum a evoluat un produs (bine, mai multe produse, că am văzut acolo tot ce vrei, de la mașini de spălat la frigidere și aragazuri) atât de comun precum prea-banalul aspirator de-a lungul timpului și să înțelegi cât efort presupune inovația și cât de importantă e ea ca să fii mereu numărul 1.

Și-apoi, revenind eu pe plaiuri românești, aflu de la domnul Make că proaspăt vizitata firmă Electrolux sărbătorește 100 de ani de aspiratoare și pornește în căutarea celui mai vechi aspirator din România, lansând și un concurs. Și aș fi băgat mâna în foc că mai am în pod un Record (sau măcar un Ideal) de pe vremea lu' taicu', dar se pare că a fost trimis la moarte la cimitirul aspiratoarelor de ceva vreme. Așa că, dragii mei, dacă mai aveți cumva vreun monstru sacru al curățeniei prin bătătură, faceți-i o poză și puteți câștiga premii constând în ... ta-na-na-naaa!... aspiratoare. Regulamentul concursului - la care vă invit să participați, aici.

Ajutor! Parintii mei se uita la „Suleyman Magnificul – Sub Domnia Iubirii” pe Kanal D

          Asta am zis prima dată când i-am surprins, undeva prin septembrie, lăsând baltă mâncat, vorbit și orice altceva și fugind la televizor. Ajutor! Părinții mei se uită la o telenovelă! Însă știind cât de fascinat este tata de istorie (și mai ales de cea a Turciei) și de Istanbul (pe care l-a vizitat de vreo 2-3 ori până acum, dar de care nu se mai satură), iar mama de intrigi amoroase (cum bineînțeles că trebuie să fi existat într-un loc cu multe femei pe metru pătrat, cum era haremul unui sultan), le-am acceptat moftul de a se uita la „Suleyman Magnificul – Sub Domnia Iubirii” pe Kanal D.

Sursa foto: www.eserialenoi.com

          I-am ignorat, deci, mi-am găsit altceva de făcut și i-am lăsat în voia lor să își facă damblaua. A mers așa câtva timp, apoi au apărut problemele. Am început să ne certăm pe televizor! Eu nu privesc aproape deloc, mai ales că televizorul e pus în sufragerie și mi-e greu să mă dezlipesc de laptop și să mă deplasez până acolo, dar aveam și eu două nebunii: X Factor pe Antena 1 duminica și Vocea României pe Pro TV marțea. Și cum-necum, de fiecare dată aveam scandal la Vocea României, căci fix atunci (în fiecare luni și marți de la ora 20:00) se difuzează și telenovela turcească. 

          Acum vreo două săptămâni - e „caldă” problema - iară avem discordie în sânul familiei, dar am zis că e momentul să ajungem la un compromis care să nu fie izgonirea mea de la porțile Raiului, ca până acum. Așa că am decis de comun acord să privim la Suleyman cu toții și în pauze să mut repede pe emisiune. Atât vă spun: numai la prima pauză am ținut minte și am schimbat canalul, apoi așa m-a captivat nebunia de telenovelă că pur și simplu nu puteam să mut fix atunci când trebuia să aflăm cine pe cine a mai otrăvit și alte asemenea intrigi pe care imediat le-am prins din zbor. 

Thugra

          N-a fost deloc greu, mai ales având o bază în acest sens, căci v-am mai povestit eu că am locuit o lună la Istanbul și am vizitat Turcia cu cel puțin 2-3 alte ocazii. Am descoperit, așadar, mai mult de o telenovelă de trecut timpul, un serial istorico-documentar, în care mi-a fost drag să aud despre bătălii despre care învățasem la școală sau citisem articole (Mohacs sau asediul Belgradului și al Vienei, cineva?), despre celebra ascensiune a Imperiului Otoman sau despre și mai celebrul Soliman Magnificul. Și te încearcă un sentiment deosebit să vezi sau să auzi în film despre locuri vizitate, de-ți vine să urli: Am fost și eu aici! Cum ar fi Palatul Topkapı, unde Soliman a fost educat, moscheeile Suleymaniye din Istanbul (unde am vizitat și mormântul sultanului) și Selimiye din Edirne (fostul Adrianopol). Sau să vezi tughra lui Soliman, acea monogramă ultra-prezentă și în ziua de azi peste tot în Turcia și ridicată la rang de însemn național.

          Pentru pasionații de istorie, Turcia e un izvor nesecat de locuri de descoperit, iar Istanbulul (fostul Constantinopol) e un fel de bijuteria din coroană. Deși mi-ar plăcea să revin, aș fi și mai mulțumită dacă ar ajunge părinții mei acolo să meargă pe urmele lui Soliman și să facă lucrurile pe care nu au apucat încă să le facă (să viziteze Turnul Fecioarei sau Insula Prințului, să urce în Turnul Galata sau să exploreze Fortăreața Rumeli). Când voi ajunge din nou acolo, cu siguranță voi mânca un balık ekmek și o să lenevesc privind pescarii de pe Podul Galata! :)

“Kanal D îti poate aduce și ție un city break la Istanbul dacă scrii pe blog o poveste despre Turcia (detalii aici). Până atunci, dacă vrei să simți și tu atmosfera specifică Turciei, Kanal D te invită să urmărești serialul Suleyman Magnificul – Sub Domnia Iubirii, în fiecare luni și marti, de la ora 20:00″.

Si iar plecam 2

         Nu că ar fi a doua oară când plec de acasă, dar mi-am adus aminte de articolul ăsta și am zis să îl continui. Știți deja - pentru că mi-e așa drag că m-am lăudat peste tot - că duminică pun piciorul pentru prima dată pe tărâm suedez. Ca un copil silitor ce mă aflu, am citit despre Suedia și Stockholm, am luat notițe cu privire la obiectivele turistice ce merită vizitate, mi-am scos hărți, prețuri, indicații și, în mare, cam tot ce am presupus că aș avea nevoie ca să mă descurc onorabil pe acolo.

          Pe lista scurtă se află următoarele obiective:

- Gamla Stan cu tot ce e pe acolo, de la Palatul Regal la Muzeul Nobel, Piața Stortorget șamd;

- Skansen;

- Palatul Drottningholm;

- Parcul Haga;

- Grajdurile Regale;

- Djurgarden;

- Muzeul Vasa;

- Muzeul Nordic;

- Globe;

- Kaknastornet;

+ Uppsala.

          Am mai tras cu ochiul la colegi din blogosferă care s-au plimbat pe acolo, mai precis la Anca, Liviu, George și Madelin. Dacă sunteți mai mulți și puteți să-mi mai dați câte un pont de orice fel (de la ce să mai vizitez, pe unde să mă mai plimb și ce să nu ratez până la unde să beau o limo, unde să schimb banii etc), se apreciază. 

          Și pentru cei care n-ați ajuns încă, hai să facem așa. Voi lăsați un comentariu prin care îmi spuneți de ce ați vrea (sau nu) să vizitați Suedia sau Stockholmul și, la întoarcere, cel mai norocos dintre voi primește un suvenir. :D

Bloggers Inc. A doua zi de teambuilding

          O veche vorbă din popor spune că cine se scoală de dimineață departe ajunge, astfel încât, după o primă zi de teambuilding absolut superbă, ieri m-am trezit devreme pentru o lecție de biciclit. Cu mulțumiri lui Bogdan, trainerul meu de biclă, care, pe lângă prețioasele instrucțiuni tehnice, a lucrat intens și la partea de motivare. Bine, n-o să-mi treacă prea curând vânătăile de pe gambe (că pedalele alea trebuia să se încurce și ele în ceva), și nici momentul ăla în care am întors capul și l-am văzut pe Bogdan în umbră la câțiva metri în spate, deși eram ferm convinsă că el e cel care îmi împinge bicicleta, dar astea-s deja detalii. :D

          Astfel obosită după ce am strâns coarnele de la bicicletă până le-am sugrumat, am purces cu mașina până la poalele vârfului Ciucarul Mare, care, deși ne-a scos puțin sufletul, ne-a oferit o minunată priveliște asupra Cazanelor Dunării. Ghidul nostru montan a fost musiu Make, cel care a fost responsabil și de partea de health & safety (adică ne-a făcut în permanență atenți să nu ne cocoțăm pe stânci, fiindcă acolo se bronzează de obicei și viperele :D). După 2 ore pe munte (una la urcuș și una la coborâș), ne-am întors la bază (în dreptul statuii lui Decebal), de unde am pornit în proba de bicicletă. Cum proba presupunea un slalom și un slow biking într-o zonă aflată cam la 2km depărtare de locul unde parcaserăm mașinile, deplasarea până acolo s-a făcut pe bicicletă. Mai puțin de mine, care, din spirit de solidaritate cu colegii (și din incapacitatea de a merge singură pe bicicletă pe drum neasfaltat, pe malul Dunării, după numai o jumătate de oră de exercițiu), am alergat în spatele lor (până m-au săltat Cristina și Roxana cu mașina, luându-mi aproape un kilometru din picioare :D). Din cele 2 probe de biciclit, am participat doar la cea de slalom, unde am fost susținută (mai mult fizic) de Bogdan și la care am scos un timp aparent bun. 

          După amiază (și un scurt popas la motel pentru duș, prânz și foarte puțină odihnă) am revenit în Orșova, la complexul sportiv, unde băieții de la Aventuria ne-au pus la vâslit caiacul într-o probă destul de simpatică. Cum pentru mulți a fost prima dată când ne băgam în așa ceva, ne-au fost asigurate instructajul și asistența pe toată perioada probei. Și cum concursu-i concurs, dar distracția primează, proba s-a lăsat cu o baie bună în Dunăre - bineînțeles, pentru cei care știu să înoate sau cărora le e mai puțină frică de apă decât mie. Exact când a ieșit aproape toată lumea la mal ca să se usuce s-a pus o mândră de furtună (vânt și valuri, fără ploaie), ocazie perfectă pentru Augustin să ne facă o demonstrație de zmeu și pentru un curcubeu din depărtare să ne scoată aparatele de fotografiat de prin rucsacuri.

          Ajunși înapoi la motel, gazdele noastre de la Continental Porțile de Fier ne așteptau cu o delicioasă cină pe bază de pește (că e și păcat să ajungi la Dunăre și să nu te înfrupți din rodul apei), terminată apoteotic cu niște clătite cu brânză cu stafide / dulceață de căpșuni de-mi pare rău că nu pot să vă explic cât de bune au fost. Vlad a profitat de prezența noastră acolo ca să anunțe câștigătorii celor trei probe ale competiției - echipa PRimii, formată din...el însuși :)), Ruxa, Cristina și Augustin. Felicitările mele merg către ei, dar și către celelalte echipe din concurs, care și-au depășit limitele la fiecare pas, în special către Adriana, care a făcut toate probele în varianta 1+1 (adică cu bebe în burtică), Loredana (care a biciclit deși nu o mai făcuse de multă vreme, ceea ce i-a și adus niște semne pe picioare în urma unui mic accident) și Cristina (care a urcat pe munte și i-a mai și plăcut pe deasupra). Seara (mai bine zis noaptea) s-a încheiat târziu, în acordurile chitarelor lui Make și Vlad, care ne-au încântat cu melodii nemuritoare! Și n-am regretat nicio secundă azi de dimineață, la ora 4:30, când ne-a sunat ceasul să ne trezim... :))

          De aici, de acasă, de la la Craiova, din confortul patului în care îmi refac mușchii epuizați după 2 zile de exerciții în natură, mă uit înapoi cu drag la tot ce am făcut împreună cu ceilalți directori Bloggers Inc. Și dacă ar fi să o iau de la capăt, n-aș precupeți niciun efort!

Castiga 2 bilete la concertul Roxette

Later edit: Câștigătoarea celor 2 bilete la concertul Roxette este ... ta-daaam ... Ana-Maria Deac, care ne-a încântat cu imortalizarea unui răsărit la Marea Neagră, pe care vă invit să îl admirați aici. :)


       My Destination Romania îți oferă șansa de a câștiga 2 bilete (sectorul Gazon) la concertul Roxette ce va avea loc la Cluj, pe Cluj Arena, în data de 19 iulie! Dacă vrei să îi vezi și să îi auzi pe Marie Fredriksson și Per Gessle de la fața locului, ia-ne biletele!

           Ca să intri în competiție, trebuie să fii fan al paginii de Facebook My Destination Romania și să trimiți cea mai frumoasă fotografie făcută de tine oriunde în România (o fotografie / fan) la adresa de email romania[arond]mydestination[punct]com până duminică, 15 iulie, la ora 23:59.

         Noi vom strânge toate pozele și le vom posta într-un album pe Facebook, urmând ca luni, 16 iulie, juriul format din doamna Cristina Popa Nistorescu, director My Destination Romania, și dumneaeu, editor My Destination Romania, să decidă câștigătorul competiției. Stabilirea acestuia se va face pe baza a 3 caracteristici ale fotografiilor trimise: frumusețea locurilor din imagine, calitatea/claritatea imaginii și impactul asupra privitorilor. 

        Câștigătorul va fi anunțat în data de luni, 16 iulie, atât pe email cât și pe pagina de Facebook a My Destination Romania. 

Postul original, aici.

Puțin Roxette, mai jos! :)

De ziua mea...

          Fiindcă a rămas mai puțin de o lună până la ziua mea, mă gândeam să scriu un articol gen Birthday Wishlist. Ar fi început banal: "De ziua mea îmi doresc..." și ar fi continuat cu o înșiruire de cadouri, unele mai trebuincioase, altele mai puțin utile, unele mai glossy, altele mai puțin strălucitoare etc. Apoi aș mai fi băgat, probabil, chestiile alea pe care toți ni le dorim în sufletul nostru (gen sănătate, fericire, noroc etc) și despre care nu ne dăm seama cât de urât arată atunci când le externalizăm. Așa că renunț la ultima parte și păstrez restul! :))

          Așadar, deci și prin urmare, de ziua mea îmi doreeesc...

          Odată fiind fericita posesoare a acestei ... jucării magice, aș încuraja pe toata lumea să se joace cu ea. Bine, dacă nu găsiți chestia de mai sus, puteți să-mi luați ceva ieftin, util și drăguț, dar dacă găsiți mânuțaaaa... :D

...pentru ca merita!

          Cam asta i-aș răspunde lui Marius Blogatu, care se întreabă care sunt motivele pentru care ar deveni un cititor fidel al blogului meu. Lăsând gluma la o parte, pe blog scriu uneori lucruri poate prea personale, alteori postez informații din diverse domenii (cum ar fi ghidul de călătorie pentru Ohrid), ceva curiozități, susțin și promovez diverse proiecte și idei interesante, recomand muzică (bună, zic eu - vezi Melodia săptămânii din fiecare miercuri), comentez cărți și filme și câte și mai câte drăcii. Nu, nu cred că cineva ar putea să mă citească regulat pentru că vrea să fie la curent cu ceva dintr-un anumit domeniu, ci tocmai pentru că ar putea afla lucruri noi dintr-o paletă foarte largă de domenii. 

          Deseori scriu despre Craiova - lucruri de interes și de dezinteres, despre situații în care se află și concitadinii mei sau despre care ar vrea să afle. Abordez subiectul dintr-un patriotism local exagerat de exacerbat, dar fără să fie, sper, incompatibil cu ceea ce le-ar face plăcere să găsească pe blog și cititorilor mei extra-comunitari. Apropo, la voi a venit apa caldă?!

          Iar când nu mă bucură pe mine prea tare un subiect, mă revolt cu tot ce am mai etic în mine și țin prelegeri și discursuri lungi și plictisitoare, pe care probabil că nu le citește nimeni. Și rău faceți, pentru că din ele se pot trage niscaiva învățăminte și concluzii civilizator-educative. Înțeleg, până la urmă: e mai comod să nu avem păreri sau să nu ne implicăm, rămânând într-o zonă limitată de confort.

          Și ar mai fi multe de zis, dar văd că merg într-o direcție greșită. Marius, să nu mă citești, nici tu și nici altcineva! :))

PS: Cu acest articol particip la un concurs organizat de Blogatu și Blogway și risc să câștig domeniu pe .ro. Zic că am șanse, la câte chestii am câștigat în ultima vreme, vezi asta, asta și asta. Uișmilac!

Ce ai face cu 100.000 euro?

          Fiecare dintre noi am visat ca, la un anumit moment al vieții noastre, să fim bogați. Nu să avem x mii de euro în cont, nici y zeci de mii de euro, ci o sumă fantastică, nelimitată, infinită, care să ne permită să facem orice ne trece prin cap, să aruncăm cu banii, să-i investim în prostii și să nu ne pese de pierderi, știind că sunt regenerabili. Și ne-am gândit și mai departe, anume la ce vom face cu banii ăștia. Ne-am gândit ce vom cumpăra de ei, ce vom mânca de ei, ce haine ne vom cumpăra, pe unde vom călători, cu cine îi vom împărți, cui și ce cadouri vom face, cum ne vor influența / schimba din punct de vedere moral șamd. Pentru distracția noastră, ar fi fain să cunoaștem o astfel de persoană înainte și după ce ar primi o asemenea sumă, dar șansele sunt minime, așa încât ne consolăm întrebându-i pe alții ce ar face într-o situație similară.

          Video-ul de mai jos a fost filmat de niște prieteni de-ai mei ca să se participe cu el la un concurs. În el, opresc diverse persoane pe stradă și le întreabă ce ar face cu 100.000 de euro. Ca să ne demonstreze că toți visăm să ajungem acolo, că unii dintre noi sunt conduși de stereotipuri, dar și că unii sunt hazlii de la mama natură sau că iubirea este mai presus de bani...cel puțin în teorie! Pe mine m-a impresionat primul intervievat. Vouă care răspuns v-a plăcut cel mai mult? :)