Castiga 2 bilete la concertul Roxette

Later edit: Câștigătoarea celor 2 bilete la concertul Roxette este ... ta-daaam ... Ana-Maria Deac, care ne-a încântat cu imortalizarea unui răsărit la Marea Neagră, pe care vă invit să îl admirați aici. :)


       My Destination Romania îți oferă șansa de a câștiga 2 bilete (sectorul Gazon) la concertul Roxette ce va avea loc la Cluj, pe Cluj Arena, în data de 19 iulie! Dacă vrei să îi vezi și să îi auzi pe Marie Fredriksson și Per Gessle de la fața locului, ia-ne biletele!

           Ca să intri în competiție, trebuie să fii fan al paginii de Facebook My Destination Romania și să trimiți cea mai frumoasă fotografie făcută de tine oriunde în România (o fotografie / fan) la adresa de email romania[arond]mydestination[punct]com până duminică, 15 iulie, la ora 23:59.

         Noi vom strânge toate pozele și le vom posta într-un album pe Facebook, urmând ca luni, 16 iulie, juriul format din doamna Cristina Popa Nistorescu, director My Destination Romania, și dumneaeu, editor My Destination Romania, să decidă câștigătorul competiției. Stabilirea acestuia se va face pe baza a 3 caracteristici ale fotografiilor trimise: frumusețea locurilor din imagine, calitatea/claritatea imaginii și impactul asupra privitorilor. 

        Câștigătorul va fi anunțat în data de luni, 16 iulie, atât pe email cât și pe pagina de Facebook a My Destination Romania. 

Postul original, aici.

Puțin Roxette, mai jos! :)

Oltencele cuceresc Timisoara

          După planificări spontane, care au durat 30 de secunde, cam cât m-a întrebat Oana dacă vreau să merg cu ea la Timișoara în perioada 27-30 iunie, vă anunț că...la naiba, am anunțat deja! Da, ideea e că pe 27 iunie purcedem spre orașul de pe Bega, unde o să stăm efectiv doar două zile (28 și 29), pe 30 îndreptându-ne deja pașii spre gară și spre casă. În urbea bănățeană Oana merge la un curs, iar eu profit de ocazie să vizitez niscaiva muzee și locuri drăguțe și să prestez ceva fotografii și filmări pentru My Destination Romania (în special ca să înfrumusețez pagina asta).

          Și pentru că a trecut o grămadă de timp de la ultima reuniune de internauți (bloggeri / twitteriști) la care am participat (care cred că a fost National TweetMeet-ul de la Brașov din ... 2010?!), ne-ar plăcea să facem cunoștință cu timișorenii și să ciocnim o bere / cafea / suc / ce dorește fiecare să bea. Inexplicabil,  nu știu dacă mai există în lista mea de following / followers altcineva din Timișoara în afară de Camelia Urcan - Deme, pe care am abordat-o deja corespunzător (adică pe Twitter), dar nu ne sfiim să cunoaștem lume nouă. 

          Așadar, eu, Alexandra - Daniela Ilie, pe numele de scenă Dana, pe care mă găsiți pe blogul de față, pe Twitter, Facebook, Google+, Pinterest, Tumblr și ... Dumnezeule, cred că ajunge, și ea, Oana - Andreea Ilie, pe numele de scenă ... Oana, pe care o găsiți pe blog, Twitter, Facebook și Tumblr, dorim să ne întâlnim cu voi, timișorenii, pe 28/29 iunie pe înserat, la ceva terasă centrală pe care o puteți recomanda voi, că noi nu ne pricepem. Cei care vor să schimbe două vorbe - trei prostii cu noi sunt rugați să lase un semn pe unul din canalele ante-menționate (dar nu un semn gen virgulă sau ghilimele, că poate nu mă prind).

          Acestea fiind zise, dragă Timișoară, ne vedem în 2 săptămâni!

PS1: Și internauții ne-timișoreni, care se întâmplă să fie în zonă atunci, sunt mai mult decât bineveniți!

PS2: Chestia cu cuceritul Timișoarei era o glumă - venim cu gânduri pașnice! :)

Un weekend plin

          Sfârșitul acesta de săptămână a fost unul plin, nu neapărat din perspectiva programului meu, ci mai degrabă din punctul de vedere al evenimentelor sportive, culturale și artistice în care a fost reprezentată România.

          Ieri am avut mai multe reci decât calde:

+ medalie de bronz obținută de echipa masculină de gimnastică a României la Campionatele Europene de la Montpellier;

+ Mihai Marinescu a câștigat cursa de Formula 2 de la Nurburgring;

- înfrângere a handbalistelor românce de către reprezentantele Muntenegrului în cadrul turneului preolimpic de la Lyon și ratare a calificării la Jocurile Olimpice de la Londra din această vară;

- trupa Mandinga s-a clasat pe locul 12 în finala Eurovision de la Baku;

- Lucian Bute a fost învins în repriza a cincea a meciului disputat împotriva lui Carl Froch la Nottingham și a pierdut centura IBF.

          Astăzi a fost o zi mai fericită:

+ Mihai Marinescu a dominat cursa de la Nurburgring, dar la final s-a clasat pe cea de-a doua poziție;

+ Flavius Koczi a devenit campion european la sărituri, în cadrul Campionatelor Europene de Gimnastică Masculină;

+ la Cannes, Cristian Mungiu a câștigat premiul pentru cel mai bun scenariu pentru filmul său Dincolo de dealuri, iar Cristina Flutur și Cristina Stratan au fost distinse cu premiul pentru cea mai bună interpretare feminină, pentru rolurile lor din același film.

          Sincere felicitări tuturor câștigătorilor și capul sus și mult succes mai departe celorlalți! :)

Mandinga pe val

          Eurovision-ul rămâne, deși nu pentru mulți, un spectacol european de tradiție. Pentru mine a fost așa întotdeauna, nu neapărat datorită calității extraordinare a participanților, ci pentru că s-a format un fel de tradiție de familie să privim împreună finala, să comentăm ne-expert și să ținem pumnii strânși oricui ar fi pe scenă sub culorile tricolorului. 

          Nu-mi amintesc să fi urmărit vreodată selecția națională. Prea am auzit de scandaluri și prea mulți se duc acolo degeaba, doar-doar le-o pica norocul în cap, iar dacă nu, barem să se bucure de ceva vizibilitate. Accept cu mai multă sau mai puțină indignare decizia celor care își cheltuie creditul sau își încarcă factura la telefon pentru vreun favorit. La următoarea etapă, însă, favoritul majorității devine și al meu, doar din patriotismul ăla prostesc pe care vi l-am mai povestit de multe ori.

        Anul acesta întâmplarea face că, deși mi-aș fi dorit, n-am putut urmări semifinalele Eurovision și nici nu voi putea vedea finala din această seară de la Baku. Am văzut pe net înregistrarea cu evoluția celor de la Mandinga în semifinala de care au trecut cu ușurință și, deși oricum nu-s fana piesei costiionițiene, prestația vocală a solistei mi s-a părut mult sub potențial. Nu aceeași părere au părut s-o aibă mulți twitteriști străini, care au umplut timeline-ul cu cuvinte de laudă la adresa trupei trimisă în Azerbaidjan să ne reprezinte. Mai jos, o selecție de tweet-uri:

          Conform preferințelor străinilor (care pot să și voteze), Mandinga pare să fie pe val și nu pot decât, tot așa patriotic, să îi urez să iasă pe locul II. Nu de alta, dar cred că locul I și obligația de a organiza ediția viitoare a evenimentului e o pălărie prea mare pentru România.

6 medalii cat un imperiu

          De multă vreme am renunțat la a mai privi la televizor sau a mai asculta radio, tocmai pentru că mă simt intoxicată de fel de fel de știri macabre, de emisiuni respingătoare sau topuri muzicale pline de "melodiile momentului". Îmi iau necesarul de informații din câteva ziare online sau de pe rețelele de socializare, Twitter-ul și Facebook-ul fiind canale foarte rapide de difuzare a unora dintre cele mai importante știri ale zilei. Corect, uneori sunt lucruri de care nici măcar așa nu aflu, exemplul cel mai elocvent fiind Campionatul European de Gimnastică de la Bruxelles.

          Obișnuim să privim în familie mari evenimente din majoritatea sporturilor, de la fotbal la tenis, gimnastică, handbal, snooker sau curling. Despre medalia de aur câștigată ieri de echipa feminină de gimnastică a României am aflat cu întârziere, dar ne-am promis să nu ratăm finalele pe aparate de astăzi, la care țara noastră urma să aibă reprezentante la fiecare aparat. Zis și făcut, ne-am așezat cuminți în fața televizorului și am strâns pumnii, în așteptarea mult-râvnitelor medalii. Căci după o lungă perioadă de secetă, revenirea la națională a celor doi antrenori de legendă, Octavian Bellu și Mariana Bitang, a semănat a ploaie binefăcătoare.

          Ultima zi a competiției a început cu săriturile, probă la care Sandra Izbașa s-a evidențiat prin două salturi curate, puternice și elegante, care i-au adus medalia de aur. Uite-așa, pur și simplu. În primele momente nici nu m-am dezmeticit bine de ce a ridicat mâinile în aer a victorie, eu credeam că mai sunt multe gimnaste de intrat în concurs. Dar nu, după ce cele 8 concurente admise în finală și-au efectuat săriturile, gimnasta româncă a zâmbit cuminte, a înghițit cam de un miliard de ori în sec și a primit modestă, dar fericită, aplauzele întregii săli.

          A urmat apoi finala la paralele, de unde antrenorii noștri au retras-o pe Larisa Iordache, singura reprezentantă a României la acest aparat, deoarece ea urma să evolueze prima la următorul aparat, bârna. Doar 15 ani are Larisa, care s-a aflat la primul ei campionat european, și pe care emoțiile au marcat-o puternic în evoluția ei la bârnă. Câteva dezechilibrări și ezitări m-au făcut, recunosc, să nu cred în șansele micuței la podium. Dar cineva acolo sus a iubit-o, căci următoarele concurente s-au întrecut care mai de care în căderi de pe aparat: care în genunchi, care-n fund, care-n cap (scuzați exagerarea! :P), notele primire clasându-le mult sub gimnasta româncă. Proba de la bârna s-a încheiat cu exercițiul Cătălinei Ponor, ale cărei eleganță, calmitate și siguranță de sine s-au concretizat în cea mai mare notă din concurs și medalie de aur.

          Aceleași Larisa Iordache și Cătălina Ponor, combinația câștigătoare de tinerețe și impetuozitate, pe de o parte, și maturitate și experiență pe cealaltă, au avut evoluții excelente la sol, unde au câștigat primele două medalii, de aur (Iordache) și argint (Ponor).

          Pe tot parcursul exercițiilor celor 3 gimnaste prezente în finală, cei doi antrenori români au arătat exact așa cum mi-i aminteam de pe vremea lui Miloșovici, Gogean, Amânar, Presăcan, Olaru sau Răducan: de neclintit în încrederea lor față de voința de fier a fetelor de aur.

          Cu 6 medalii (4 de aur, 2 de argint) din 15 posibile, România a avut o revenire extraordinară în elita gimnasticii europene. Le ținem pumnii fetelor și antrenorilor care fac să fie cunoscut și aplaudat numele țării noastre peste hotare să aibă evoluții cât mai bune la Jocurile Olimpice care se apropie.

Câteva imagini (printscreen-uri) sugestive de la finalele pe aparate de astăzi, aici.

Cuvantul zilei: eficienta

          În Parcul Cișmigiu, un exemplu pur românesc de inteligență și eficiență...

Lansare MyDestination.com/Romania

          Aici am scris mai nuanţat, mai personal. Mai jos aveţi varianta oficială:

"Joi, 19 aprilie 2012, My Destination Romania a lansat un nou ghid turistic online în limba engleză – MyDestination.com/Romania.  Acesta este o resursă completă despre România, destinată atât turiştilor străini şi expatriaţilor, cât şi turiştilor români. Site-ul le oferă acestora o paletă vastă de informaţii despre România, cu privire la cele mai importante subiecte, precum posibilităţi de cazare, restaurante, viaţa de noapte, cumpărături, evenimente, dar şi la siturile istorice şi culturale ce pot fi vizitate în ţara noastră.

My Destination Romania este parte a MyDestination.com, o multi - premiată reţea globală de site-uri ce conţine peste 100 destinaţii în toată lumea. Creată în 2006 de doi tineri antreprenori, James Street şi Neil Waller, reţeaua este utilizată de peste 8 milioane călători în fiecare an. MyDestination.com oferă o perspectivă unică asupra informaţiei locale prezentate, fiecare site fiind gestionat de o echipă de experţi de la faţa locului.

Configurat după modelul destinaţiilor aflate sub brandul My Destination, website-ul MyDestination.com/Romania este structurat în 7 categorii ce oferă informaţii despre posibilităţile de cazare, divertisment şi petrecere a timpului liber (Accommodation, Restaurants, Nightlife, Things To Do, Shopping, Wellness şi Services) şi 7 categorii ce vizează cu precădere informaţii regionale, sfaturi şi articole de călătorie, starea vremii sau fotografii inedite (Regional Info, Useful Info, Travel Articles, Events, Weather, Photos, Top 10 Attractions).

Website-ul oferă informaţii precise despre companiile locale, care au posibilitatea să-şi promoveze afacerea într-un mod cât mai atractiv, cu ajutorul instrumentelor multimedia (tur virtual, video de prezentare) şi materialelor promoţionale (bannere). Orientarea către utilizator este concretizată prin prezenţa motorului de rezervare online, oferindu-le călătorilor umbrela unui singur site în care pot explora destinaţia, dar şi rezerva concediul sau călătoria în România. Mai mult decât atât, pentru a fi mereu în pas cu avansul tehnologic, My Destination Romania oferă utilizatorilor săi o aplicaţie gratuită pentru telefonul mobil.

De asemenea, echipa My Destination Romania este mereu la dispoziţia utilizatorilor website-ului, păstrând o strânsă legătură cu aceştia şi prin intermediul reţelelor sociale Facebook şi Twitter."

Destinatia mea, Romania

          În ultimii 6 ani de zile, de când am început să trec granițele țărișoarei noastre dragi, am văzut, am simțit și am trăit multe. Am "înroșit" harta, am adunat kilometri mii, unii prin apus, alții mai la răsărit, uneori pașii m-au purtat mai spre miazănoapte, alteori către miazăzi. Cu mașina, autocarul, avionul și mai ales cu piciorul m-am învârtit prin jumătate de Europa, și tot mi se pare că n-am ajuns prin suficient de multe locuri.

          Îmi place, pe oriunde m-aș duce, să mă bucur de frumusețile locului, de specificul fiecărei zone, de atmosfera proprie, de felul de a fi al oamenilor, de tot ceea ce, pus cap la cap, constituie farmecul acelui sat, oraș sau țară. Îmi place, de asemenea, să fac conexiuni între locuri, să compar și să contrastez, dar nu spre a trage concluzii. Nu există un "cel mai frumos loc", pentru că la fiecare am găsit ceva care să îmi placă cel mai mult. Undeva e arhitectura, altundeva atmosfera, într-o parte cadrul natural, într-alta oamenii șamd. Compar, deci, de cele mai multe ori, spre a trage învățăminte. Pentru a fura modele, dacă vreți s-o spun pe-a dreaptă. 

          De nenumărate ori mi s-a întâmplat, atunci când, în expansiunea mea, povestesc cu prea mare entuziasm despre locurile vizitate, să primesc replici tăioase, care să mă certe că ar trebui, înainte de a călători atât de mult în străinătate, să îmi cunosc mai bine țara. O cunosc binișor spre bine, iar părțile cu care n-am apucat încă să fac cunoștință sunt pe lista scurtă. Încet - încet o să-mi iau bocceluța în spinare și o să le vizitez pe majoritatea, pe unele mai minuțios, pe altele poate mai puțin. Nu e o promisiune făcută prin constrângere, căci nu-mi amintesc să datorez nimănui nimic. E doar un gest normal, venit din aceeași dorință de cunoaștere și plăcere a frumosului. 

          Cu toții știm ce țară frumoasă avem, dar cât de greșit o administrăm și cât de eronat ne-o promovăm. Acum înțelegeți, poate, la ce mă refeream când vorbeam de furat modele. Nu e neapărată nevoie să venim cu idei super originale sau inovative în turism, e aproape suficient să analizăm câteva exemple de bună practică și să le adaptăm și aplicăm cum trebuie la noi. Uneori trebuie întâi să vedem ce are succes la alții și să împrumutăm, dar nu adoptând ca atare, cu ochii închiși. Unele chestii se aplică, altele trebuiesc modificate în prealabil, dar toate aceste învățăminte, mai devreme sau mai târziu, ne sunt folositoare.

Foto 1: Izvoarele lacului Ohrid

          Apropo de asta, acum vreo două zile făceam un tur al orașului Ohrid din Macedonia, împreună cu câteva persoane. Prietena mea din Ohrid, Elena, ghida grupul, explicând despre istoria și geografia locului, despre arhitectură, despre locuri și oameni, etc. Ne-am oprit prima dată să vizităm o biserică ortodoxă. La ieșire din biserică, o persoană din grup s-a apropiat pentru a-i explica Elenei care e diferența arhitecturală dintre bisericile ortodoxe românești și cele macedonene, pentru a-i vorbi despre sfinții noștri, despre icoane făcătoare de minuni, despre mânăstirile pictate din nordul Moldovei și cele de lemn din Maramureș etc. Am mai mers ce am mai mers și am ajuns la cetatea țarului Samuil. După ce Elena a spus câteva cuvinte despre istoria cetății, despre domnitorii care și-au avut scaunul acolo, despre lupte celebre, legende și câte și mai câte, aceeași persoană s-a apropiat pentru a-i vorbi despre cetățile noastre dacice, despre Deva și Râșnov, despre marii domnitori și conflictele cu turcii. Izvoarele lacului Ohrid  (foto 1) au semănat cu Delta Dunării, micuța plajă din Ohrid a fost mic copil pe lângă întinsele plaje cu nisip fin de la Marea Neagră, Sf. Clement și Naum și-au găsit repede seamănul în Sf. Andrei. 

          Spre finalul zilei, intrigată fiind, am întrebat-o pe doamna cu pricina de ce i-a povestit Elenei toate acele lucruri despre țara noastră. Mi-a spus că noi, cei care ieșim din România și avem contact direct cu străinii, cu ghizi turistici, cu agenți și agenții de turism, ar trebui să fim primii care să ne promovăm țara, povestindu-le, la rândul nostru, despre toate locurile care merită vizitate în țara noastră. 

          Și are dreptate. E pasiunea noastră, încântarea și dragostea cu care povestim care poate să ne repoziționeze pe harta turistică a lumii. E această "știință" a locului pe care îl cunoaștem bine care ne dă dreptul să îi invităm și să îi aducem aici. Și eu știu că, cel puțin de acum înainte, o să povestesc tuturor despre țara noastră doar de dragul de a-i auzi spunând cuvintele acelea trei care îmi gâdilă atât de plăcut auzul: My Destination, România! :)

Gala Premiilor in Educatie 2011

          De (foarte) curând au luat sfârșit înscrierile pentru Gala Premiilor în Educație, iar orașul și județul nostru sunt destul de binișor reprezentate. Ca un cetățean responsabil și interesat de sistemul educațional din România ce mă aflu, mi-am făcut cont și mă pregătesc să votez, ceea ce vă urez și vouă. Dacă îmi permiteți, vă las mai jos câteva sugestii și recomandări subiective:

Bibliotecarul anului - Dorina Braloștițeanu de la Biblioteca Orășenească Filiași

ONG-ul anului în domeniul educației - AIESEC România

Cel mai bun proiect educațional - Grow

Profesorul preuniversitar al anului - Adriana Giju de la CN Carol I sau Georgeta Manafu de la LT Tudor Arghezi

          Le doresc multe voturi și la mai mare tuturor celor de mai sus și sper să nu mai doarmă Craiova ca anul trecut! :)

Spre Bucuresti - senzatii tari in tren

     Avertizare: acest articol poate contine remarce rautacioase gratuite la adresa unor necunoscuti! :P

       Nu sunt cine stie ce "train-goer", desi am facut la viata mea cateva calatorii antologice (de la Craiova pana pe la Iasi sau Timisoara, Targu - Mures sau ... Amara), dar mersul cu trenul e una dintre cele mai atotcuprinzatoare forme de deplasare pe care le-am intalnit. Si ma refer la faptul ca un spatiu relativ mic (mai degraba stramt) poate cuprinde  o fauna atat de diversificata si specimene atat de ... pff!

      Ora 7 de dimineata. Frig si vant la Craiova. Ma sui prima in compartiment in Rapidul de Bucuresti si - recunosc - imi aleg locul de langa geam si priza, desi nu era cel trecut pe bilet (acela fiind cu spatele la sensul de mers al trenului, ceea ce imi provoaca "greturi si ameteli" :P). Incepe sa mai intre lume. Vreo 6 persoane deodata, dar nu un grup, ci random people. O purcica de vreo 30 - 35 de ani, un metru jumate si 130+ kile scoate coltii la mine: alea sunt locurile lor, sa trec la locul meu etc. Nu avea sens sa ii explic ca intelegeam si cu vorba buna; eu eram in culpa, asa ca m-am ridicat de acolo si mi-am ocupat locul de drept, ca sa nu mai existe discutii. Purcica se aseaza la fereastra, fata in fata cu ea stand sotul/prietenul/iubitul/amantul francez, cu cel putin 20 de ani peste, dar barbat bine facut, simpatic, cu oarecare eleganta galica. Langa frantuz se aseaza un nene - si asta imbracat frumos, elegantut, bine mirositor, sa zicem pe la 40 de ani. Peste drum de el sta o domnisoara cam prea gatita, dar cuminte. Eu ocup locul de langa nene, langa mine stand un baiat tot cam de varsta mea, vis-a-vis de prietena lui. Si pornim...

      Primul isi da in petec nenea de langa mine. Ii suna telefonul si iese pe culoar sa discute. Nu inchide usa, asa ca putea la fel de bine sa ramana in compartiment, fiindca auzim tot. O repede pe duduia de la telefon: "De ce ma suni de pe numarul asta? Nu de aia ti-am incarcat cartela? Suna-ma de pe celalalt, haide." Convorbirea se intrerupe pentru scurt timp. Duduia suna iar, probabil de pe numarul corect. Urmeaza un schimb de replici pe care nu le prind si concluzia colegului de bancheta, strigata ca sa auda si conducatorul trenului: "- Vai, cat esti de proasta! Esti...cea mai proasta femeie de pe fata pamantului!" Convorbirea se intrerupe violent si nenea isi reocupa locul langa mine. Barem miroase frumos, si asta imi va servi mai tarziu, dar eu nu stiam asta inca...

      Intre timp, in vagon:

     Frantuzul se descaltase si isi intindea picioarele sub bancheta purcicii. Purcica insista sa isi puna picioarele in poala ei (ca sa nu zic "pe burta", unde ajung de fapt), surazand oribil de complice. Frantuzul cedeaza, iar purcica incepe sa ii maseze sosetele albe cu care dansul defilase pana atunci prin compartiment, colorandu-le sugestiv cu pamantiu. Isi ciripesc in limba lui Voltaire, "cherie", isi trimit ocheade nepotrivite pentru ora 7 dimineata. Suportabil, totusi, pana cand rolurile se inverseaza. Purcica se descalta, dand la iveala picioare nedebordand de curatenie, paroase si...si...suprema corvoada intr-o incapere de un metru patrat fara aerisire in care sunt obligati sa coabiteze cateva ore mai multe persoane...mirositoare! Pe care le mai si suie in poala frantuzului, adica destul de aproape de nivelul nasurilor noastre. Restul audientei incepe sa tuseasca sugestiv, degeaba. Incep sa ma consider norocoasa ca impart bancheta cu doi barbati care nu s-au calicit la after shave.

      Domnisoara de langa purcica, cea gatita cam prea fastuos pentru o calatorie de 3h+ cu trenul, scoate Dostoievski, "Amintiri din Casa Mortilor / Jucatorul". Mmm, un intelectual. Apoi baga si castile in urechi. Logic, Dostoievski nu se prea pupa cu "ma șeri, chescă tiu fe?" Apoi da drumul la muzica. Dar atat de tare incat aproape ca intelegeam versurile pe care nu le-am inteles niciodata din "Alors on danse". La naiba, le intelegeam pana si pe alea din muzica instrumentala, daca intelegeti ce vreau sa zic...

      Restul timpului pana la Bucuresti le-am petrecut (pe langa uitandu-ma la un film) asteptand sa se dea pe brazda si cei doi pasageri ramasi, si ghici ce? Nu au facut-o; au fost exemplari. Ea draguta, foarte finuta, imbracata foarte simpatic, a dormitat tot drumul, cumintica pe scaunul ei. El a mai citit ceva notite dintr-un caietel, a mai iesit pe coridor, nimic deranjant. Ce pot sa zic? Ciudat, foarte ciudat... :P

ICEP World Romania, newslettere si spam

     Aveam altă treabă în seara (noaptea) asta, dar cred că a person's gotta write when a person's gotta write, iar acum s-a umplut paharul cu răbdare...
     Prin frageda-mi studenție, atunci când încă mai frecventam cursuri și o mai ardeam aiurea pe coridoarele Universității, m-au abordat niște puștoaice de la ICEP (pentru necunoscători, cred că ICEP World e una dintre organizațiile care trimite tineri în străinătate prin programe de tip Work & Travel) să le completez niște formulare. Am acceptat, pentru că pe vremea aia activam și eu în AIESEC și obișnuiam și noi să abordăm studenții pentru realizarea diverselor sondaje, astfel încât știam cât de dezamăgitoare sunt refuzurile. Am răspuns la niște întrebări, apoi fetele m-au rugat să le dau și date de contact (nr. de telefon și adresă de mail), întrebându-mă, parcă, dacă accept să îmi trimită diverse informări (newslettere) de-ale lor. Mi s-a părut fair-play cum au pus problema și am acceptat, din diverse motive pe care nu are rost să le descriu aici.
     A trecut o vreme și am primit primul newsletter. Am citit, am văzut despre ce era vorba, nu m-a interesat și am decis că nu mă va interesa nici pe viitor, așa că am făcut uz de opțiunea de dezabonare și mi-am încheiat socotelile cu ICEP. Sau așa credeam eu! După alte câteva luni, probabil când au mai avut și ei programe pe care să le promoveze, m-am pomenit cu alt mail conținând un newsletter. Am deschis, am văzut header-ul și m-am dus chitit înspre subsolul paginii, de unde iarăși am copiat adresa de email la care trebuia să trimit mesaj pentru dezabonare și...am făcut-o din nou. Ca și prima dată, am primit un reply automat prin care eram anunțată că adresa mea de mail a fost ștearsă din baza de date și că nu voi mai primi alte mesaje informative de la ei. Hip-hip-hurray pana a treia oara! Și tot așa, o dată la câteva luni primesc spamuri cu newslettere de la care mă dezabonez, pentru ca, surpriză, să continui să fiu abonată!
     Astăzi am mai primit un mail de la ICEP World România - info@work-travel.org, tot ca să mă trimită chelneriță în Grecia, probabil, tot de la header m-am dus direct în footer, unde nu am mai găsit nicio opțiune de dezabonare. Dacă găseam, deja îmi intrase în reflex să încerc să mă dezabonez și nu mă mai apucam să postez despre asta. Am o senzație vagă, însă, că există o lege, numită a comerțului electronic, în care se găsește ceva obligativitate pentru entitatea care trimite newsletterul să pună la dispoziția destinatarului modalități de dezabonare, în cazul în care acesta s-a răzgândit cu privire la decizia de a se abona la comunicările comerciale. Fiindcă nu am găsit opțiunea mult-căutată, am apăsat butonașul ăla mic și periculos pe care scrie Spam...


     Mai multă atenție pe viitor la detaliile aparent nesemnificative, ICEP World România! Acum o să încep să aștept cu drag ziua în care voi observa că am încetat să mai primesc spamuri de la voi! ;)

Rezultate la aplicarile pentru finantarile ANST

Acum cateva minute am primit pe mail newsletterul lunar pe iulie al AIESEC Romania, in care reprezentantii fiecarei arii functionale si-au prezentat activitatea si rezultatele, acestea fiind, ca intotdeauna, impresionante. Dar astazi ceva mi-a atras in mod special atentia asupra departamentului financiar, si anume dovada ca AIESEC Craiova ruleaza fin. 

Felicitari tuturor comitetelor locale care au obtinut finantari de la Autoritatea Nationala pentru Sport si Tineret, in special membrilor echipelor ce scriu cereri de finantare.

Si, mai presus de toate, felicitari Grants Team din AIESEC Craiova! :)

Calculele le faceti voi :)